- Cultural - nr. 8 / 12 Ianuarie, 2013 " Daca trebuie sa ma laud, ma voi lauda cu cele ale slabiciunii mele”.( 2 Cor. 11, 30) "Un preacuvios parinte athonit a fost vizitat odata de cineva care era pentru prima oara in pelerinaj la manastirea unde vietuia el. - Vorbiti-ne despre ceva, a fost rugat parintele. - Despre ce sa va vorbesc? a intrebat el cu blandete. - Despre smerenie, i s-a raspuns. - Vai de mine, dar cum sa incepem chiar asa de sus?, a zis cu smerenie preacuviosul”. Nu-i usor lucru sa vorbesti despre smerenie, mai ales cand nu te afli printre practicantii acestei imparatese a virtutilor. Traita de unii, descrisa de altii, mereu vazuta de Dumnezeu, ea este haina in care se adapostesc multe fapte bune. Smerenia trebuie sa fie fundamentul vietii noastre. Nu ne realizam prin trufii ieftine, ci numai prin smerenie. A trai in smerenie inseamna a trai o viata reala. Etimologia cuvantului vine de la slavonul "mera” care inseamna "masura”. Sensul vechi al cuvantului smerit este "a reveni la adevarata masura”, "a deveni ceea ce esti cu adevarat”. A fi smerit inseamna a cunoaste adevarul despre tine insuti, a-ti cunoaste masura. A ne smeri inseamna a cunoaste cine suntem. In trairea crestina, smerenia are un rol foarte important. Alaturi de pocainta, ea ne ajuta sa ne apropiem cu buna cuviinta tot mai mult de scopul existentei noastre: actualizarea chipului lui Dumnezeu din noi intru asemanarea deplina cu El. Ea sustine in noi dorul de culmile existentei crestine, ne arata calea sau modul implinirii lui tot mai depline, iar odata atinse aceste culmi, ne pazeste sa nu cadem din ele si sa distrugem eforturile noastre. Smerenia este fereastra sufletului nostru curatata si deschisa mereu catre Dumnezeu si spre umanitate, spre semeni si spre noi insine. "Cu ocazia inspectarii spitalelor din Iasi, generalul de divizie I. Cernat a distribuit mai multe medalii "Vi