Se implineste in aceste zile un an de la protestele din ianuarie 2012. Aceasta este poate singura fraza care poate fi rostita fara teama ca in secunda urmatoare cineva sa ridice doua degete si sa spuna ca nu este de acord cu ideea exprimata.
Dincolo de ea incepe poate cel mai controversat moment al ultimilor ani. Atat pentru interpretarea mesajului principal, care a fost transmis din strada - a fost doar unul sau mai multe? - cat si din perspectiva efectelor pe care le-au avut actiunile protestatarilor.
Se spune foarte des, de exemplu, ca protestele de la inceputul anului trecut au schimbat destinul politic, au grabit caderea regimului lui Traian Basescu, anihiland tupeul presedintelui si al PDL, si au adus USL la putere cu un procent mult mai mare decat l-ar fi avut daca romanii nu ar fi iesit in strada, in Bucuresti si in majoritatea marilor orase ale tarii.
Exista inca o la fel de vie dezbatere asupra tintei principale a scandarilor si asupra evolutiei miscarilor de strada care au avut loc incepand cu 12 ianuarie 2012, la Targu Mures.
Probabil un alt lucru incontestabil ramane faptul ca primii demonstranti care au iesit in strada au facut-o pentru a-si manifesta solidaritatea cu Raed Arafat si dispretul pentru atacurile in serie ale lui Traian Basescu la adresa secretarului de stat din Ministerul Sanatatii. Si la Targu Mures si la Bucuresti, pe 13 ianuarie, s-au scandat lozinci exclusiv in acest sens. De aici incolo, insa, odata cu aparitia violentelor in strada - de pe 14 ianuarie, la Bucuresti - si interpretarea evenimentelor devine tot mai problematica si mai greu de armonizat.
S-a strigat in primul rand impotriva lui Traian Basescu si Guvernului sau marioneta condus de Emil Boc si format din supusi umili sau evenimentele s-au intors, pana la urma, impotriva intregii clase politice? Pana la urma exista
