Sistemul de invatamant comunist nu a fost foarte bun asa cum crede Mircea Cărtărescu.

Intr-un articol recent din Dilema veche, Andrei Plesu vorbea despre “cuvinte in deriva”. E vorba despre cuvinte ca “traditional” ori “interes national”, folosite in exces in presa si vorbirea curenta, manipulate “cu frivolitate”, rostite cu foarte mare usurinta de persoane care nu dovedesc prin nimic ca inteleg intr-adevar ceea ce spun. Potrivit lui Andrei Plesu, “cuvîntul rostit într-o doară e simptomul unei primejdioase dezordini survenite în duhul comunitar”. Cat de primejdioasa poate ajunge insa aceasta dezordine daca nu doar cuvintele sunt in deriva, ci argumentele pe care le spun cu prea mare lejeritate unii dintre cei de la care asteptam sa ne lumineze mintile si sufletele ?

Invitat acum cateva zile la postul de televiziune Digi24, Mircea Cărtărescu ne spune ca sistemul de invatamant comunist era unul foarte bun, superior la toate capitolele celui de acum. E drept ca la inceput limiteaza afirmatia doar la anii 1970, dar uita apoi si acesta minima precautie, se lasa dus de marele adevar pe care, iata, are in sfarsit curajul sa-l rosteasca cineva, lasand sa planeze indoiala generalizarii.  Pentru Mircea Cărtărescu, un om care stie bine masura cuvintelor, doar de aceea va fi fiind scriitor, SISTEMUL de invatamant comunist a fost bun deoarece daca n-ar fi fost asa,  noi, care suntem produsele lui, nu ne-am putea justifica pe noi insine: doar nu vom fi iesit dintr-un pustiu cultural. Daca e sa-i dam crezare, atunci ne putem lesne imagina ca peste 30-40 de ani, Mircea Cărtărescu din viitor, crescut si format in sistemul de invatamant de astazi va spune ca acesta de acum e unul foarte bun.

E drept ca, scriitor fiind, Mircea Cărtărescu are o individualitate puternica. Sa ne intelegem, nu-i reprosez egocentrismul, ci folosirea abuziva a argumentului aproape banaliz