“Cer scuze, dar cîteva zile vor fi reparații la apartamentul… (zgomote). Vă mulțumesc pentru înțelegere!”
Acest anunț a fost pus de unul dintre vecinii mei, și m-am înduioșat citindu-l. De cînd stăm aici, toată lumea și-a pus centrală termică, și-a reînnoit locuința, și-a schimbat ușa etc. Nu cred să fie vreun apartament neatins deja de mai multe ori de fervoarea schimbărilor, totuși, aproape zi de zi aud vreo bormașină care mă scoate din minți.
Firește, zgomotul tot zgomot rămîne, orice i-ai face și oricît de frumoasă ar fi scrisoarea pe care ai scris-o celorlalți. O frază stilată n-o să le astupe urechile. M-am bucurat totuși de acest gest pentru că n-am sperat să existe cineva care să nu spună: ”Păi și ce, am dreptul să fac ce vreau la mine-n casă!” Din păcate, nu m-ar fi mirat să nu fie nici o scrisoare pe ușa de la intrare. Bine, a fost pusă acolo vineri, deci probabil și weekendul a avut un rol aici. Dar oricum, astăzi, cînd uităm foarte lesne că suntem înconjurați de semenii noștri care nu au obligația să ascultă bormașina noastră ca un never ending pleasure, cînd stăm la bloc de parcă am trăi în pustiu, a fost o surpriză foarte plăcută să văd un gest foarte omenesc și totuși, extrem de rar.
“Cer scuze, dar cîteva zile vor fi reparații la apartamentul… (zgomote). Vă mulțumesc pentru înțelegere!”
Acest anunț a fost pus de unul dintre vecinii mei, și m-am înduioșat citindu-l. De cînd stăm aici, toată lumea și-a pus centrală termică, și-a reînnoit locuința, și-a schimbat ușa etc. Nu cred să fie vreun apartament neatins deja de mai multe ori de fervoarea schimbărilor, totuși, aproape zi de zi aud vreo bormașină care mă scoate din minți.
Firește, zgomotul tot zgomot rămîne, orice i-ai face și oricît de frumoasă ar fi scrisoarea pe care ai scris-o celorlalți. O frază stilată n-o să le astupe urechile. M-am bucurat totuși de acest
