Era de aşteptat ca – umilită drastic de electorat şi în spinare cu povara răspunderii pentru dezastrul economic şi jaful din timpul guvernării definitiv apuse, incompetente şi abuzive – conglomeratul portocaliu şi jupânul ei din Deal să adopte o tăcere vinovată. Şi să spere, o dată cu trecerea timpului, că vor scăpa de plata pe care o întreagă naţiune le-o cere. Lucrurile sunt, însă, în bună măsură, pe dos.

Cu tupeu absurd, gaşca pedelistă şi, mai ales, liderul ei autoritar ies neîncetat la rampă, atacând în cascadă şi dedându-se la diversiuni parşive, menite să discrediteze noua putere. În acelaşi timp, foştilor miniştri şi înalţilor oficiali democrat-liberali nu le provoacă în niciun fel mustrări de cuget grelele dosare de fraudă şi corupţie, însumând un munte de miliarde de euro care ies cu claritate la iveală din actualele audituri la instituţiile pe care le-au condus. Până şi Emil Boc, slugarnicul purtător pe nedrept, vreme de trei ani, al titlului de premier, în loc să-şi coboare privirea ruşinat, îşi îndreaptă obraznic micuţul deget arătător înspre cei care l-au obligat, în mod democratic, să părăsească jilţul de la Palatul Victoria care i-a fost tot timpul prea înalt.

Este suficient să i se reproşeze faptul că împreună cu Traian Băsescu s-au încăpăţânat să lege ţara de gazoductul fantomă Nabucco, în timp ce bulgarii, mult mai realişti şi pragmatici, au optat pentru South Stream, ceea ce le-a adus de la Gazprom o ieftinire, de la 1 ianuarie, cu 20% a costului gazelor. Beneficiu pe care îl vor avea şi Serbia, Slovenia şi Ungaria, pe teritoriul cărora va trece conducta care ocoleşte România. Iar dacă ar fi să înşiruim toate aberaţiile promovate de tandemul Băsescu – Boc, am epuiza întregul spaţiu tipografic rezervat acestei rubrici.

Iată, însă, că din nou, încălcând normele democratice şi inclusiv faimosul pact de coabitare cu premie