In Franţa Parlamentul urmează să dezbată, începînd cu data de 29 ianuarie, un controversat proiect de lege destinat să oficializeze “căsătoria şi adopţia pentru toţi”, deci şi pentru cuplurile de homosexuali. Ieri, la Paris, a avut loc o impresionantă manifestaţie împotriva acestei legi, organizatorii pretind că au mobilizat în jur de 800 000 de persoane. O manifestaţie a celor care sprijină acest proiect de lege urmează să aibă loc pe 27 ianuarie tot la Paris. Intre timp argumentele pro şi contra sunt extrem de vehemente în presă. Dezbaterea din Franţa în jurul "căsătoriei pentru toţi" (mariage pour tous) nu este nici senină şi nici simplă. Şi nu întîmplător ea a divizat profund societatea franceză, chiar dacă unele publicaţii afişează cu o seninătate superficială un entuziasm total în favoarea "căsătoriei pentru toţi". Iar problema nu ţine doar de acordarea unor drepturi (dreptul homosexualilor de a se căsători). De fapt sunt contestate comportamente şi cutume milenare, concepte care au structurat mii de generaţii şi societatea umană aşa cum o cunoaştem noi astăzi. Pentru a pune puţină ordine în acest subiect să precizăm de la bun început că el este de fapt împărţit în trei mari paliere, care au doar în mod aparent legătură între ele. Primul punct ţine de dreptul homosexualilor de a se căsători la fel ca şi heterosexualii, altfel spus în faţa unui reprezentant al statului, şi eventual şi în faţa unui reprezentant al bisericii, dacă aceasta din urmă este de acord. Faptul că homosexualii vor să obţină acest drept, recunoaşterea uniunii lor civile de către stat şi de către societate, printr-un act legal care să le confere toate drepturile decurgînd din contractul numit "căsătorie", acest fapt deci nu este loc de natură să şocheze. In prezent opt ţări din Europa autorizează căsătoria între persoane de acelaşi sex: Olanda, Belgia, Spania, Suedia, Norvegia, Portugalia, I