Înainte de a începe o scurtă prezentare de fapte, vreau să vă anunţ că sunt convins de justeţea demersurilor şefului C.O.E. privind uniformizarea salarială, însă nu cred că va şi reuşi. De ce? Înainte de a se modifica nişte acte (C.C.M-uri, acte adiţionale sau hârtii diverse), Laurenţiu Ciurel trebuie să modifice mult mai multe lucruri. Primul ar fi comportamentul sindical, ăla de la vârful aisbergului. Aici huzuresc mulţi băgători în seamă, nici măcar plimbători de hârtii neputând fi numiţi, că de lenea pe care o au în dos, nici nu-i mai reprezintă pe săracii mineri/energeticieni… Poate au fost cândva mai mult sau mai puţin meseriaşi, însă letargia – dublată de şansa unui câştig (i)licit – reprezintă o bună (de)motivare… totul depinzând din care parte te uiţi la muncă. Apoi, marele boss de la C.O.E. trebuie să modifice mentalitatea românului care (se face că) lucrează prin unităţile pe care dumnealui le păstoreşte vremelnic. Nu mă refer la bieţii muncitori, ci la aceiaşi şmecheri „cu diplomă”, baştanii „naturali” din sindicate şi administraţie. Apoi domnul Ciurel trebuie să scape de căpuşele din sistem: firme şi chiar persoane. Tot la capitolul „De aruncat” se mi găsesc pilele, angajările politice, filiaţiile sau combinaţiile cu iz amoros.

Marea problemă a d-lui Ciurel este că nimic din ceea ce vrea să facă nu este pe placul sindicatelor. Aici am o mare dilemă: dacă sindicatele reprezintă oamenii din minerit/energie, iar acei oameni – majoritatea lucrând pe teren, să spun aşa – au nişte salarii obişnuite (în domeniul lor, dar fără sporuri de vreun fel), de ce mama dracu’ sar sindicatele lu’ peşte prăjit să apere doar interesele TESA? Păi ei sunt tot parte a TESA, doar nu-s amărăştenii din subteran, de pe teren, ci nişte specimene care stau la birou, plimbă o geantă cu o tabletă/laptop, au maşină şi benzină pentru deplasări, întrucât apără interesele sindic