Deţinutul-model Adrian Năstase numără zilele petrecute în închisoare. În cea de-a 194-a zi, socotită începând cu ora aproape fatală din 20 iunie, le trimitea cititorilor, pe blog, „Un origami pentru 2013”, iar în cea de-a 193-a, calculată fără săptămâna petrecută la Spitalul de Urgenţă, Comisia penitenciarului Jilava îşi dădea avizul, într-un raport laudativ, pentru eliberarea condiţionată.
Cum întruneşte condiţiile legale şi are un comportament exemplar, domnul Năstase va mai petrece, probabil, cel mult o lună în spatele gratiilor, dacă procurorii nu fac recurs, iar ieşirea sa din puşcărie, va fi la fel de mediatizată ca şi intrarea. Televiziunile se vor bate să-l surprindă în primul minut de libertate, să-i smulgă o declaraţie şi să-l aducă în studio, unde să povestească, în premieră, cum e viaţa de VIP în penitenciar. Îşi va face, astfel, o spectaculoasă revenire în spaţul public, pe care, în ciuda recluziunii, nu l-a părăsit nicicând.
La cele nouă dezbateri, o conferinţă, două cărţi, o lucrare ştiinţifică, care i-au adus o reducere a pedepsei cu 45 de zile din 730, comisia a uitat să adauge activitatea de blogger şi de editorialist a dlui Năstase.
Fostul prim-ministru, cititor şi şi scriitor pasionat, nu numai că s-a salvat, prin ocupaţiile intelectuale, de la rutina deprimantă a închisorii, ci a interacţionat în mod superior, aproape academic cu colegii, prin conferinţe şi dezbateri, unele pe teme politice (nu mă îndoiesc că a fost şi un pesedist model), găsind – cum el însuşi mărturiseşte – un auditoriu receptiv şi devenind, în lumea dură a Jilavei, un tovarăş de suferinţă popular.
Nu a fost, aşadar, un simplu condamnat pentru corupţie care îşi ispăşeşte sentinţa, ci „profesorul” Adrian Năstase, predând la o altfel de universitate. Dar, mai presus de toate, fostul lider PSD este primul deţinut din România, care reuşeşte, din arest,
