Andrei Chiliman, cel care-si manifestase in mod expres intentia de a organiza un puci impotriva lui Crin Antonescu, se dovedeste pe zi ce trece a fi un fel de Don Quijote, castrat insa de romantism si candoare. Doar in sensul atacului sau dezlantuit impotriva morilor de vant. Pericolul Chiliman este atat de mic pentru conducerea PNL incat Antonescu isi permite sa-l ignore si sa amane un deznodamant pana la Congresul partidului. Dar totusi intrebarea ramane deschisa. Ce urmareste, de fapt, Andrei Chiliman, altceva decat demiterea lui Antonescu, care am vazut ca este imposibila, si instalarea la carma PNL a unei noi echipe de conducere?

Oricat de naiv ar fi primarul Sectorului 1, oamenii din jurul sau ii pot mari substantial capacitatea de procesare. El poate functiona, astfel, ca un centru de presiune utilizat fie de o grupare mai mult sau mai putin difuza de liberali care ar dori sa pregateasca terenul pentru a prelua stafeta in conducerea partidului, fie in mana unor vectori externi, interesati de o eventuala rupere interna a PNL ori macar de o slabire a acestui partid sau de disparitia mai rapida a USL. In prima ipoteza, la limita putem vorbi de o competitie interna in partid, motivata democratic. In cea de-a doua, de un act de tradare ai carui autori, cu Chiliman pus in fereastra, intentioneaza subrezirea si fragezirea partidului in vederea altor tipuri de aranjamente politice decat cele rezultate din alegeri. Mai grav decat cele doua scenarii ar putea fi un al treilea, in care cele doua linii de forta se intalnesc.

Asadar, ce rol real poate juca Chiliman in postura sa de Don Quijote si ce sanse are el si gruparea din spate? Este important ca orice analiza lucida a situatiei PNL ne conduce la o singura concluzie. In acest moment, pentru prima data in istoria recenta, PNL este un partid de masa, deci un partid mare, in care, fireste, regulile de func