Tevatura alegerilor şefei CSM, în persoana procuoarei Oana Hăineală Schmidt, consdeirată de tot mai multă lume drept stranie şi determinată politic, dacă nu chiar nelegitimă, dublată de înverşunarea cu care se urmăreşte plasarea în postul de vice a altui personaj contestat (fosta preşedintă Alina Ghica, sau, posibil,  mereu agresivul Vasilică Cristi Danileţ) capătă accente stridente, depăşind orice limită. Excedată de dezvăluirile din presa neaservită, Oana Hăineală a luat-o pe mirişte, afirmând că mass-media care o contestă ar fi impregnată de... nazism (?!?), că s-ar comporta asemenea aparatului de propagandă al lui Goebbels. Concluzia, chiar fără a fi rostită direct, fiind că orice voce sau pix contestatar reprezintă un grav pericol pentru democraţie. Nu-i aşa că recunoaşteţi teza lui Băsescu, potrivit căreia presa trebuie inclusă între vulnerabilităţile siguranţei naţionale, teză reluată de el şi la recenta şedinţă de la CSM, în care a ridicat în slăvi instituţia care, mai ales în ultimul an, i-a fost credincios ţârcovnic? Să-mi fie cu iertare, dacă nu a apărut între timp vreun decret care interzice libera exprimare, mi-aş îngădui să spun că, mai curând, ideile boante ale doamnei Hăineală aduc aminte de sinistrul personaj nazist, preşedintele "Tribunalului Poporului", Roland Freisler, cel care trimitea pe bandă rulantă la ghilotină, ştreang sau glonţ pe cei ce cutezau să mai şi gândească altfel decât fuhrerul celui de Al Treilea Reich.

Asistăm la o ofensivă deşănţată, prin care se vrea instituirea şi perpetuarea influenţei asupra societăţii a instituţiilor de forţă. În speţă, a Parchetului, mai exact a şefilor acestora. Care şefi sunt la mâna lui Daniel Morar, care Daniel Morar e legat ombilical de Traian Băsescu. O structură, deci, care poate oricând influenţa cariera oricărui procuror, determinându-l să fie cu urechea pâlnie şi cu ochii căscaţi, mai