Viaţa unui om este îmbogăţită de întâlnirile vieţii lui. Cu un om bun, un om iubit, sau, pur şi simplu, cu un om de care ai nevoie să urci dintr-o vale a vieţii tale.

Din această categorie POATE face parte un medic. Spun “poate” pentru că, de multe ori, atât medicii cât şi pacienţii, sunt nemulţumiţi. De aglomeraţie, de neatenţie, de lipsa comunicării, de rezultatele tratamentului sau de atenţia acordată.

Sunt faţă în faţă, dar uită să se întâlnească cu adevărat, învolburaţi de experienţe nefavorabile, de folclorul medical ştiut sau, aşa cum s-a văzut şi în acest început de an, de analiştii media, la fel de pricepuţi în politică, medicină şi fotbal. Pacienţi şi cadre medicale trec pe lângă momentul de înţelegere reciprocă, singurul care poate crea, precum în orice relaţie, încredere.

Zidul care se creează astfel nu îl lasă pe medic să realizeze adevărata dimensiune a suferinţei omului din faţa sa (nu numai fizică, dar şi psihică şi socială), scoţându-l din cadrul firesc al “neutralităţii binevoitoare” cu care începe orice curs de medicină clinică. Bolnavul reacţionează la fel de orb. Fie urcă medicul pe un soclu la care crede că poate ajunge doar scoţând bani din buzunar, fie îl consideră un “meseriaş” la dispoziţia clientului.

Nedorind a face o rubrică medicală de “sfaturi populare” care să întârzie nejustificat şi periculos tratamentul corect sau a recomanda mecanic “prezentaţi-vă la medicul specialist”, îmi propun, în fiecare luni, să fac ferestre în acest zid, construit din mituri, legende şi măşti. Ce este şi ce NU este laparoscopia, aşa-zisa “operaţie cu laser”? Care sunt legăturile ce se creează între pacient, boală şi medic? De ce trebuie să îţi tratezi o hernie la timp? Ce înseamnă anestezia “totală” sau cea “în şira spinării” , după termenii uzitaţi de pacienţi? Care sunt schimbările în modul de viaţă, complicaţiile posibile şi