Voi va ganditi vreodata ca sunteti bolnavi? Cand realizati ca nu simtiti nimic desi toate datele duc spre simtiri nemaipomenite?
Eu da. Cred ca e nevoie de un psiholog. Trebuie sa merg la psiholog. Sa explic.
**
Am cunoscut anul trecut un suedez fantastic [in aeroport]. Cand l-am vazut mi-am spus „wowww! trebuie sa fac ceva neaparat!”. Si am facut, fireste.
„Hello! I am Doria. I am going to Europe. Rome. You too? Or…you expect another flight?” am spus zambind si luand in calcul ca poate nu vorbeste limba engleza. Deci ar trebui sa folosesc o alta limba de circulatie internationala .
btw, corect era
„Hello. I am Doria. Do you want to …for example…have sex with me? I want that soooo much. Of course, i want to know you better and i already noticed your expensive watch and your maching shooes, i am wondering why you are traveling „economic” and you’re not in that lounge over there because your hand luggage is expensive, ok…and i am seeing your hands, beautiful hands – you are doing something with your mind – that is clear and you also read something that means you are not supeficial..ok…what else do we have here…well..never mind..If that is not possible…it’s ok, i already have three people in my life..so…i’m not looking for the …i’m ..omg…do i have a red ear already??”
Uneori in capul meu se petrece altceva, una spun si mai multe gandesc. Inside sunt o claie peste gramada. Precum o masina de cusut „tac / tac / tac/ tac/ de nustiucateoritac” ori o toba care nu se mai opreste. Am invatat cu greu sa ma stapanesc verbal, de cele mai multe ori reusesc insa asta nu inseamna ca in interior nu e inca o explozie continua, hi, hi .
Anyway, am avut noroc. Sau mai bine zis…intuitia mea a functionat fara greseala din nou. S-a dovedit un loz castigator. A fost mai mult decat ma asteptam sa primesc.
Am petrecut alaturi de el zile
