Scriitorul s-a născut într-o casă „de raport”, iar „boala copilăriei” a fost tuberculoza. El spune că cei mai frumoși ani i-au fost „terfeliţi în noroi de tăvălugul istoriei comuniste”, dar recunoaște că sistemului educaţional din acea vreme era superior celui de acum.

Despre poetul, scriitorul, criticul literar şi publicistul român Mircea Cărtărescu s-au scris multe. A fost lăudat de unii şi criticat de alţii, i-au fost interpretate şi răstălmăcite, uneori, vorbele și a stârnit multă vâlvă atunci când a fost nominalizat la premiul Nobel pentru literatură.

„Sistemul de învăţământ era foarte bun!”

Invitat aseară la „Conversaţii esenţiale”, de la Digi24, scriitorul a vorbit despre copilăria sa modestă și boala care i-a însoțit primii ani, tuberculoza și despre perioada de aur ai vieţii care „a fost terfelită în noroi de tăvălugul istoriei”. Și-a amintit cu nostalgie și despre superioritatea învătământului în comunism. „Nici eu, nici sora mea nu am luat nici o oră de meditaţie niciodată în viaţa noastră. Iar chinul vieţii mele a fost când a trebuit să dau eu meditaţii, când eram profesor de şcoală generală, în anii 80. N-am rezistat, n-am putut să fac acest lucru. În privinţa sistemului educaţional din acea vreme, din anii 70 când mi-am făcut eu liceul, pot să spun că era un sistem superior la toate capitolele celui de acum. Îmi asum acest lucru şi cred că foarte mulţi oameni din generaţia mea cred asta. Deşi trăiam într-o lume comunistă, o lume autoritară, totuşi sistemul de învăţământ era foarte bun. Iar noi suntem produsele lui. Este foarte greu să spunem că a fost un pustiu cultural atunci, pentru că dacă spunem asta nu ne putem justifica pe noi înşine. Atunci noi de unde am venit – dintr-un deşert? Nu, trebuie să spunem adevărul. Lumea comunistă era paradoxală. Existau lucruri absolut teribile dar existau şi încercări ale unor oameni de a face