PITĂ, nu PIZZA, înseamnă în jargon ardelenesc, PÂINE, nu CHIFLĂ. Cam aşa se înţeleg ardelenii cu bucureştenii. Dar asta e o altă discuţie.
Pita (Dorina Darie Peter) din povestea mea este soţia lui Pit (Ioan Peter), aşa şi-a câştigat această poreclă binecuvântată, precum pâinea noastră cea de toate zilele...Cine nu i-a cunoscut pe aceşti doi luminaţi din interior către exterior a pierdut un univers pe care numai în cărţile biblice îl mai regăseşti, pacea celor doi nu se împarte decât cu cei care le sunt pe plac şi la inimă...Eu am beneficiat de liniştea lor interioară, exteriorizată către mine de multe ori din dorinţa de a mă ajuta să trec peste neliniştile angoasante ale ego-ului meu.
Dor...Ina...se dăruieşte foarte special oricărui rol cu care intră în contact...îl răstălmăceşte în sensurile lui cele mai adânci, lăsând să se simtă fragilitatea fiecărei replici...nu pot să spun că vreodată a privit cu superficialitate vreo partitură dramaturgică, oricât de reuşită sau nereuşită ar fi fost aceasta. Ina aduce totul la ea, decorul devine parte din ea, recuzita devine personală...e aceeaşi Ina, însă cu alt ADN biografic. Simona Vintilă o poartă într-o incursiune interioară foarte puternică, conturează un personaj cu accente de tragedie antică prin elementul „Furiilor” care se dezlănţuiau fără control în cultura antică...devastatorul Alzheimer face ravagii când e lăsat nemonitorizat. Schimbările stărilor emoţionale de la fericire euforică la căderi psihice curg halucinant de rapid în faţa spectatorului.
„Blessed” – piesa scrisă şi regizată la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” de Simona Vintilă – aduce în discuţie o boală neurologică degenerativă din ce în ce mai prezentă în societatea contemporană – boala ALZHEIMER, boala uitării...boala sechelelor neurologice care se află în strânsă legătură cu pierderea memoriei. Dar nu doar atât, implică rem
