Cu numai cateva zile in urma, presa din intreaga lume - dar si de la noi - amintea aniversarea a 150 de ani de la inaugurarea metroului din Londra, tras de locomotive cu aburi.
Dar cuvintele nu pot descrie tot ce descriu imaginile, iar acestea, cand fac trimitere inapoi in timp, ne lasa uneori uluiti cu privire la ceea ce insemna tehnica de varf cu numai cateva generatii in urma. Sunt vremuri pe care bunicii bunicilor nostri le-au apucat, noteaza Big Picture.
Sa nu ne inchipuim ca locomotiva cu aburi putea functiona in tuneluri precum cele actuale. Ar fi asfixiat lumea. Tunelul era un adevarat bulevard subteran, cu sisteme de ventilatie din loc in loc.
Si vagoanele au evoluat de la simple cutii de lemn pe roti de otel, la caroseriile inchise, prevazute cu usi glisante, aparute la Londra in premiera mondiala, la zece ani dupa iesirea din primul razboi mondial. Nu era un lux. Era o necesitate, din motive de siguranta a calatorilor.
La 24 mai 1862, inainte de punerea in functiune a metroului, ministrul Finantelor din Marea Britanie, impreuna cu un grup de ingineri efectuau o proba pe traseu, cu primele "vagoane" experimentale.
In 1963, au aparut vagoanele acoperite, trase tot de locomotiva cu aburi. Tunelul insa nu putea fi ingust, ca astazi: in el se degaja fumul locomotivelor si pufaia aburul fierbinte.
In anul 1900, isi facea aparitia prima locomotiva "de mare viteza". Aparusera deja locomotivele electrice, dar aceasta parea un miracol al tehnicii.
Primul vagon "modern" a fost expus in strada, inainte de a fi coborat in subteran. Era in anul 1926.
In 1939, s-a pus problema extinderii circulatiei, dar trebuiau testate destinatiile cele mai solicitate. Trei tinere fete au clasat manual 4 milioane de tichete, pentru
