Acum un an scriam un articol intitulat “Un preşedinte, doi preşedinţi”. Atunci erau în floare protestele din Piaţa Universităţii, cele care au anunţat sezonul recoltării portocalelor.

Veneam atunci cu o comparaţie absurdă, replica preşedintelui Sloveniei la încercările ambasadorului SUA de a face din Slovenia ce au făcut din România, adică un căţeluş care face sluj.Redau replica pentru că merită repetată până ne intră în cap şi nu mai putem dormi din cauza ei: “Guvernele nu sunt formate de către ambasadori din străinătate sau de către alţi reprezentanţi străini . Poporului şi partidelor politice din Slovenia le revine această datorie“.

Între timp, am trecut prin alegeri locale, referendum şi iarăşi alegeri, dar parlamentare, şi ne-am convins că România nu va avea niciodată un preşedinte ca al Sloveniei. Ba mai mult, am aflat că nici premierii nu vor fi altfel decât preşedintele României pentru că, între timp, ultimul premier, cel care să lăuda că luptă până la capăt, adică până ajunge premier, a bătut palma cu căţeluşul lui Gittenstein, la îndemnul celor care formează guvernele României, dar nu şi ale Sloveniei.

Mai e cineva pe tuşă care aşteaptă să fie şi el preşedinte şi, după ce s-a bâlbâit de câteva ori cu privire la “acordul de colaborare instituţională” ca şi cu privire la cooptarea UDMR la guvernare, acuma brusc i s-a sculat conştiinţa (care a dormit mai mult ca el) şi spune că nu e de acord cu actul la care a luat parte (ca martor la o căsnicie dintre un pervers şi un minor) şi acuma face un pic de scandal, aşa de ochii lumii. De ce s-a trezit brusc “conştiinţa” domnului Antonescu? S-a gândit să marcheze cu o faptă bună acţiunile de acum un an de zile? Sau a realizat că fundul domniei sale nu va sta niciodată pe fotoliul de preşedinte şi a fost păcălit dând vrabia din mână pe cioara din gard? Proba