În ciuda vîrstei şi a diabetului, bucureşteanul e încă activ: participă la concursuri, creşte 110 porumbei în căminul din Dristor şi povesteşte tainele columbofiliei, "un sport mult prea puţin mediatizat".

Bunicul său şi-a atras faima mondială prin compoziţii ca "Hora staccato" sau "Ciocîrlia". A cunoscut-o pe Maria Tănase, s-a "bătut" cu Marina Voica la "Cîntarea României" şi a înfruntat moartea de două ori.

"Dă-i violonistului o coardă, iar el îţi va returna un întreg univers", spune un vechi proverb maghiar. Pe pereţii casei din cartierul bucureştean Dristor, instrumentele nu se mai regăsesc decît în tablouri de colecţie. Imagini de arhivă cu marele Grigoraş Dinicu, omul care l-a încîntat pe preşedintele american Roosevelt şi a concertat la New York, Paris sau Londra.

A creat "Hora staccato" sau "Ciocîrlia", opere care au adus României faimă mondială.

Şi a inspirat, precum în zicală, microcosmosul nepotului. Doi canari străjuiesc altarul fotografiilor de epocă. Sînt păsări care combină ocupaţiile strămoşului şi autohtonului Dinicu, pasiunea aviară şi trilurile muzicale. Căci, pentru Sandu, viaţa se confundă cu maratoane de sute de kilometri, la care a participat cu atleţi speciali. Porumbeii. Bătrînul este unul dintre columbofilii de seamă din România!

Porumbei din drepturi de autor

Sprijinit pe un birou plin de trofee, diplome şi medalii, bătrînul Dinicu îşi introduce povestea prin intermediul hulubilor săi: "Am prins pasiunea de la un unchi din partea bunicului. Mi-au plăcut foarte mult. Aveam doar 8 ani cînd a murit Grigoraş, în 1949, iar bunica s-a gîndit să mă ajute să trec peste pierdere".

Bătrîna primea bani buni din drepturile de autor destinate preluării creaţiilor lui Grigoraş, oferindu-i tînărului Alexandru cîte 10 lei. "Cu 5 lei îmi cumpăram un porumbel. Cîte doi, cîte doi, pînă am ajuns la un număr însemnat",