In memoria generatiei de confrati mai mari, cea a lui Mihu Dragomir, Dimitrie Stelaru, Neculai Tautu, George Dan,Tudor Musatescu, Geo Dumitrescu, Radu Boureanu, Ghita Dinu, Lucian Grigoresccu, Ion Vlad, Spiru Chintila, Petru Dumitriu, Gellu Naum, Laurentiu Fulga, Sasa Pana, Radu Tudoran, Alexandru Balaci, Mati Aslan,Eugen Schileru, Nicolae Margeanu, Nicolae Crisan, Nicolae Jianu, Mircea Marc, de la care am apucat sa invat ceva din lupta cu poncifele vremii.
In contextul respectiv, cum orice studiu aprofundat este bine venit neofitilor, am avut norocul sa studiem temeinic acel capitol de Istorie a Literaturii Universale deloc de neglijat, care este Literatura Rusa; si chiar sa citim de la generatia mai noua de monstri sacri ai Premiilor Stalin, primele carti; nu cele conformiste, pentru care fusesera laureati, ci acelea simple, chinuite, mai putin puse in circulatie, cu care se afirmasera la tinerete, atunci cand isi trageau seva din acea adevarata literatura mai veche sau din indraznelile moderniste ale secolului care incepuse cu aripi spre inovatie, nonconformism, avangardism, suprarealism si libertinaj de expresie cata vreme ideile revolutionare mai palpitau sincer sub apasarea dictaturii care-l facea pe Maiacovski sa se sinucida strigand „nu trageti, tovarasi!”...
In ceea ce priveste, insa, reflectarea actualitatii entuziasmului muncitoresc al creatiei, ii vedeam cum se incanta, manifestandu-si fericirea declarativa in fata criticilor-dirigenti, pe cei mai vocali din generatiile dinaintea noastra, precum Mihail Cruceanu care lua notite la invatamantul de partid despre ce facuse el personal in conducerea primului Comitet Central comunist, Zaharia Stancu dispus sinucigas sa-si renege intreaga opera de pana atunci numai pentru a fi sustinut de partid, Barbu Lazareanu, Dumitru Corbea, G. Talaz, Stefan Tita, Artur Maria Arsene, Alexandru Jar, Gaal Gabor,
