N-aş fi scris poate niciodată aceste rânduri dacă într-un ziar nu aş fi citit un uimitor articol semnat de o tânără profesoară de engleză din Alba Iulia. Aceasta deplânge ignoranţa tineretului de astăzi căruia i se ascunde „adevărul istoric” că, în realitate, securiştii şi miliţienii lui Ceauşescu erau adevăraţi „OAMENI (majusculele aparţin autoarei), care au oferit totul, fără a cere nimic în schimb”. Autoarea se contaminase de un respect aproape idolatru („Noi căutăm eroi în imaginea lui Superman, fără să observăm superoamenii care ne înconjoară”) faţă de instrumentele dictaturii de tip stalinist instaurate în România, tehnoredactând cartea „ADEVĂRURI ÎNCĂ NESPUSE” (o altă faţetă a Revoluţiei din judeţul Alba) scrisă şi lansată recent de colonelul (r) MI, Dorin Oaidă. Tânăra profesoară („..îi mulţumesc (colonelului) pentru lecţia de istorie pe care mi-a oferit-o”) este prima victimă nevinovată a falsului istoric tendenţios comis de fostul ofiţer de miliţie. Următoarele victime vor fi probabil elevii domniei sale… Cartea apare într-un moment în care împotriva revoluţionarilor s-a declanşat un adevărat război mediatic, motivat în bună măsură de faptul că în rândul acestora s-au strecurat, într-adevăr, foarte mulţi impostori. Printre aceştia un loc de frunte îl ocupă şi o parte dintre foştii lucrători de miliţie sau securitate „răniţi” de populaţie în zilele Revoluţiei (principalii „eroi” ai cărţii lui Dorin Oaidă). Aceştia şi-au păstrat şi acum îndemnizaţiile de „revoluţionari” întrucât au obţinut pe uşa din dos titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Dec. ’89” în grad de „Rănit”. În timp ce adevăraţii revoluţionari, cei care şi-au riscat cu adevărat viaţa dar nu au avut „norocul” să fie răniţi în acele zile teribile au rămas prin grija Guvernelor Boc şi Ponta, fără acele îndemnizaţii. Pe la mijlocul anilor ’90 am fost invitat, în calitate de conducător al