Târgul de tehnologie din Las Vegas s-a încheiat şi odată cu acesta au fost trasate liniile de ghidaj pentru tehnologie în 2013 şi în viitor. Au fost prezentate televizoare OLED, Ultra HD, procesoare cu patru sau opt nuclee pe ARM sau x86, dar ce înseamnă toţi aceşti termeni?

Este clar, la CES 2013 a fost vorba de televizoare. Marii producători s-au întrecut să vină cu cele mai mari, cele mai clare ecrane, cele mai curbate sau, de ce nu? cele mai bune unităţi de calcul integrate în televizoare. Înainte de toate, televizoarele viitorilor ani vor fi legate de următorii doi termeni: OLED şi 4K (sau Ultra HD).

Principele OLED pentru cutia cu imagini

Tehnologia OLED este folosită de câţiva ani în ecranele smartphone-urilor. Dezvoltarea OLED (Organic Light Emitting Diode) a început în anii ‘60, cu mici succese pe parcursul viitoarele decenii până când la sfârşitul anilor ‘90 şi începutul noului mileniu au început să fie lansate telefoane şi alte sisteme electronice dotate cu astfel de ecrane. Cum funcţionează? Display-ul LCD are nevoie de o sursă de lumină din spate (backlight), pe când OLED renunţă la aceasta şi foloseşte materiale organice bazate pe carbon care emit lumină albă şi diverse culori.

Materialul organic este poziţionat între doi conductori: anod si catod, ansamblu prins la rândul său între panourile de sticlă sau alt material. Curentul electric este aplicat la nivelul conductorilor şi astfel este produsă imaginea. Ecranele OLED sunt bazate tot pe dispunerea clasică RGB (red, green, blue) a pixelilor, dar atunci când electricitatea stimulează pixelii sunt formate culori pure. LG a încercat să vină cu un plus şi a introdus un pixel alb, rezultând contrucţia WRGB şi ecranul capătă mai multă luminozitate.

De ce este la modă acest ecran? Pentru că produce culori mai bune, are un contrast mai bun şi afişează un negru mai intens