Putem spune că data de 14 ianuarie este o zi istorică în Cuba: începînd de astăzi cubanezii pot circula, în principiu, în mod liber în străinătate. O măsură fără precedent în ultimii 50 de ani, ceea ce demonstrează că în Cuba are loc un veritabil “dezgheţ” politic şi social, deşi reformele adoptate la iniţiativa lui Raul Castro nu înseamnă încă şi libertate pentru toţi. O analiză de Matei Vişniec.

Pentru mulţi cubanezi posibilitatea de a avea un paşaport şi de a pleca în străinătate fără să fie nevoiţi să demonstreze că au o invitaţie şi să aştepte apoi aprobarea poliţiei, această posibilitate deci înseamnă un pas imens spre libertate. Psihologic vorbind, noua lege privind deplasările în străinătate, anunţată încă de pe 16 octombrie, este ca o imensă gură de oxigen pentru fiecare cubanez, chiar şi pentru cei care nu au banii necesari în vederea achiziţionării unui bilet de avion.

Pe vremea comunismului, în România, multă lume ar fi dorit să aibă acest drept. Iar pentru mulţi români imposibilitatea de a călători în Occident era percepută ca fiind cea mai mare sursă de frustrare. Pînă la urmă românii se acomodau şi cu penuria şi cu cultul personalităţii şi cu atmosfera de “spionită” continuă, dar interdicţia de a călători era poate lucrul cel mai umilitor. Pentru că regulile erau atît de complicate şi dificultăţile atît de mari în vederea obţinerii unui paşaport încît călătoria în Occident devenea de fapt imposibilă, făcea parte practic din domeniul interdicţiilor.

Unii istorici şi comentatori consideră chiar că sistemul comunist s-ar fi putut reforma din interior în Estul Europei dacă regimurile respective le-ar fi permis cetăţenilor săi să călătorească, să vadă lumea… Si poate nici Occidentul nu ar fi fost idealizat atît de tare de cei care totuşi reuşeau să plece şi care în general se întorceau cu impresii uluitoare: totul era perfect în Occi