Fostul premier, Adrian Năstase, a publicat astăzi pe blogul personal un articol numit "Despre eliberarea condiţionată", în care vorbeşte despre cheltuielile suplimentare care intervin în aşteptarea zilei fixate de calculator.

„Mica reformă în justiţie” se bazează pe principiul celerităţii. Acest principiu se aplică însă doar la condamnare nu şi la eliberare,

Spre exemplu, în cazul meu, tot recursul la ICCJ s-a judecat (cu 4-5 termene, înclusiv unul preschimbat) în 5 săptămâni. Cererea de eliberare condiţionată, depusă la o judecătorie de sector, a primit primul termen, tot după 5 săptămâni! Stiţi, deja, că cererea de preschimbare a termenului a fost respinsă de judecător. Unii bănuiesc că ar fi vorba de demersuri întreprinse de alte instituţii ale statului…

Sigur, am fost surprins de această decizie, în conditiile în care peste 70% din cererile de preschimbare a termenului , la aceeaşi instanţă (inclusiv cele depuse în aceeaşi perioadă), au primit soluţii favorabile şi în condiţiile în care la celelalte judecătorii din ţară, termenele de examinare fixate nu depăşesc 10 zile.

Eu pun însă şi următoarea problemă pentru situaţiile în care instanţa acceptă, în fine, eliberarea condiţionată, cele 30-60 zile petrecute în penitenciar în aşteptarea zilei fixate de calculator înseamă între 500 şi 1000 Euro cheltuieli suplimentare. Într-un an sunt zeci, sute de astfel de situaţii. Cine plăteşte sumele suplimentare determinate de lipsa de celeritate în examinarea cererilor? MCV-ul? Nu. Plăteşte guvernul şi, deci, plătesc contribuabilii români.

În condiţiile astea, nu ar trebui căutat, poate, un alt „calculator” la Judecătoria Sector 4 sau, eventual, suplimentarea completelor care să examineze, mai rapid, astfel de cereri? Şi dacă lucrurile nu s-ar rezolva, poate că ar putea fi transferată competenţa de examinare la altă judecătorie.