A venit vestea că banii opriţi de stat pentru sănătate nu vor mai putea fi folosiţi de asiguraţi în clinicile private. Declaraţia ministrului sănătăţii a deranjat multă lume. Mai ales pe aceia care vorbesc în numele unei pături subţiri de upper middle class pe care o numesc lăcrămos clasa de mijloc. E momentul să vorbim puţin despre principii.

Sigur, ultrapractic şi populist, mai toţi comentatorii (Ghinea, Mixich şi alţii) au abordat unghiul comod: statul ne împinge la mizerie deşi sîntem contributori, ne împinge la şpagă şi “unde-s banii mei” (nuanţă faţă de “banii noştri”). Nicolaescu nu-mi e deloc simpatic, dar intenţia e bună, chiar dacă vine din neputinţă. Omul vine pe urmele lui Raed Arafat. Dar de Arafat comentatorii noştri nu se iau decît aşa, puţin…

Cele mai complexe cazuri medicale sunt tratate in spitalele publice. Din finantarea alocata prin fondul asigurarilor sociale de sanatatre spitalelor dintr-un judet, intre 6 si 17% merg catre spitalele private. Aceste unitati ar trebui finantate prin asigurari private sau complementare si nu din fondul asigurarilor sociale de sanatate. (Raed Arafat)

Jurnaliştii şi analiştii pomeniţi vin aproape automat cu o abordare extremă: şpaga revine la putere! Să vorbim însă mai atent. Nicolaescu greşeşte cînd nu duce pînă la capăt despărţirea privat-stat prin interzicerea medicilor să lucreze la stat-privat (interzicere care să vină la pachet cu mărirea consistentă a salariilor). O luptă dură şi necesară trebuie începută şi cu marile companii farmaceutice – trebuie reglat totuşi un stil ceva mai echitabil de tranzacţie, am ajuns o piaţă complet dereglementată unde ne sînt impuse medicamente scumpe.

Deci Nicolaescu trebuie să lupte cu zona privată. Clar. Sistemul a fost căpuşat de companii din acea zonă – doar de acolo s-au cumpărat maşinării scumpe şi inutile. Şi, mult mai înjositor şi imoral în zona