Că raportările cazurilor de violenţă nu se fac cu sinceritate sau, cu alte cuvinte, în respectul realităţii nu este o noutate pentru nimeni. Şcolile care raportează astfel de cazuri o fac pentru că „aşa li se cere”, „trebuie făcută şi asta” sau pentru că s-a auzit deja până la inspectorat. Aşa se face că în trei luni şi jumătate, cât a durat primul semestru al acestui an şcolar, au fost înregistrate numai 1.327 cazuri de violență, din care cele mai multe verbale, adică înjurături din categoria celor „şapte ani de acasă”, jigniri, tachinare. Comparativ cu anul trecut statisticile sunt în scădere, aşa încât nu ştim dacă să ne bucurăm că avem copii mai educaţi în şcoli sau să ne întristăm la ideea că e posibil ca raportările să fi fost mai puţin corecte decât atunci. Media zilnică a violenţelor este de 12 în perioada raportată. În cele 1.327 de cazuri de violență, au fost implicați 1.309 elevi, cele mai multe dintre ele, 542 fiind cazuri de jigniri, amenințări, tachinări și hărțuiri verbale între colegi. Chiar şi cele 262 de cazuri de violențe fizice, au fost mai mult bruscări şi împingeri, decât loviri și răniri. În 375 de cazuri, elevii au avut un comportament deviant în raport cu școala, au fugit de la ore în timpul cursurilor, tot aici intră şi întârzierile repetate la cursuri sau alte abateri grave de la regulamentul școlar. E bine totuşi că elevii nemţeni nu au atât de mult tupeu şi nesimţire, doar în 118 cazuri fiind vorba despre ofense aduse cadrelor didactice, prin limbaj, conduite ireverențioase sau atitudini provocatoare. “Situația din școlile nemţene este ținută sub control”, este de părere inspectorul școlar pentru probleme educative Eugen Dinu Vasiliu. Iar raportat la aceeași perioadă a anului trecut, fenomenul este în scădere. Se vede implicarea tuturor unităților de învățământ, care urmăresc îndeaproape fenomenul și aplică măsurile din timp. Cifrele deno