10. Hotărârea  lui Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat şi care nu trebuia comentată ci executată, aşa cum s-a şi întâmplat,  cu puţin înainte ca să ne pregătim pentru  a-l omagia pe Eminescu, mi-a adus în memorie  o constatare a lui Rajiv  Dogra, scriitor indian, fost ambasador al Indiei la Bucureşti: „Există la Eminescu şi un ecou de universalitate, iar acesta îmi aminteşte de un episod petrecut la întoarcerea lui Alexandru cel Mare din India, cam cu 2300 de ani în urmă. Alexandru l-a luat cu sine pe învăţatul – guru său – yoghinul Kallyan, numit la greci Kalanos. Când a ajuns în Susa (Persia) guru Kalanos a renunţat la trupul său de carne urcându-se pe rugul funerar, în faţa armatei macedonene.  Soldaţii au rămas uimiţi de lipsa de teamă a lui Kalanos în faţa morţii şi de imobilitatea sa în timp ce flăcările îi devorau trupul. Înainte de a urca pe rug, Kalanos şi-a îmbrăţişat prietenii apropiaţi în semn de bun rămas, dar n-a făcut la fel cu Alexandru cel Mare. Lui i-a spus doar: „Ne revedem în Babilon!” Alexandru a murit în Babilon un an mai târziu. Profeţia guru-lui indian a fost modul lui de a spune că va fi cu Alexandru în viaţă şi moarte. Citind această poveste mi-am amintit de versurile lui Eminescu din „Rugăciunea unui Dac”.             11.  Trupe de guguştiuci,  mai mult sau mai puţin  literare, vin şi tot încearcă să-l bagatelizeze pe Eminescu, în funcţie de afinităţi şi scopuri. E bine să facem  un mic inventar al acestor zburătoare care se credeau / se cred mai mult cetăţeni ai lumii decât al spaţiului  românesc. Să începem cu D. Petrino,  Al. Grama şi Macedonski . Apoi, în anii proletcultismului, cu I. Vitner, Nicolae Moraru, Ov. S Crohmălniceanu şi aţii care considerau  că Eminescu „a fost un caz de rătăcire morală”, „a dat o operă neviabilă  integral”, „opera sa era marcată de ideologia burghezo – moşierească”, „apasă ca un blestem as