Vicecampioana olimpică la spadă de la Beijing spune că se află în faţa unui alt început, alături de noile colege.

Ultimul concurs oficial al Anei Brînză a fost în august, la Jocurile Olimpice de la Londra. Un concurs pe echipe care a adus lacrimi în ochii ei şi în cei ai colegelor sale de echipă. România, favorită la o medalie, a încheiat pe locul şase.

De atunci a trecut aproape jumătate de an. Colegele sale au decis că e vremea să ia o pauză, în timp ce ea s-a întors în decembrie la scrimă. Vicecampioana olimpică de la Beijing o ia de la capăt alături de colege noi şi de un alt antrenor-coordonator.

Prima etapă de Cupă Mondială e la Doha, pe 17 ianuarie. Pentru ea şi pentru întreg sezonul, Ana se pregăteşte în sala de la Steaua, printre copii zburdalnici cu florete în mînă, care încearcă să înveţe primele mişcări ale acestui sport. Unii o iau în braţe, alţii îi fac poze, dar atunci cînd pune masca galbenă pe faţă nimic nu mai există pentru ea. Doar sunetul metalic al spadei.

- Ana, cît erai în pauză ai spus că ţi-e dor de scrimă, cum e acum, după ce ai reluat antrenamentele?

- Mă bucur că m-am întors unde mi-e locul. A fost o perioadă în timpul vacanţei în care ajunsesem să mă simt inutilă, deşi mergeam des la sală. Apăruse frustrarea aceea de a nu avea nici o activitate, nici un obiectiv. M-am convins că nu-mi mai doresc o vacanţă aşa de lungă.

- Ţi se pare că e un început de drum sau o continuare?

- Avînd în vedere schimbările făcute, chiar este un început. Un drum nou pe care sper să-l pot parcurge pînă la capăt. Orientîndu-mă după început, va fi unul greu, dar am speranţe mari că-l vom presăra cu rezultate frumoase.

- După Jocurile Olimpice de la Londra, mulţi sportivi au ales să se retragă. Ce te motivează pe tine să mergi mai departe?

- Cea mai mare motivaţie este eşecul de la Londra. Am o datorie faţă de o