„Aţi fost violată în ultimul timp de colegi? Variante de răspuns: a) Da .b) Nu.c) Nu ştiu”. Asta e întrebarea tip grilă la care trebuie să răspundă sincer, la ordin, 8.800 de femei din Poliţia română.

Nu râdeţi, ce faci când eşti victima unui viol? Te duci la poliţie. Dar, ce faci când te-a violat chiar poliţia? Ca să rezolve simultan şi dilema asta şi scandalul violului din Balş ministrul de Interne Radu Stroe a aplicat un principiu al Inchiziţiei spaniole, adaptat puţin la golăneala din poliţia română. Cum ar veni, decât să scape un vinovat ( adică să rămână vreo poliţistă violată neanchetată), mai bine sunt condamnaţi zece nevinovaţi, adică sunt condamnate la o anchetă dură zece neviolate. În traducere instituţională asta înseamnă că se trimit echipe mixte de control la toate inspectoratele din ţară ca să verifice relaţiile poliţistelor cu şefii.

Bârfele de birou se vor îndosaria, zvonurile din oraş vor primi număr de ordine. Dar asta nu e totul. Comunicatul oficial spune că „discuţiile”, cum frumos sunt botezate întrebările indiscrete, vor fi purtate cu toate angajatele, indiferent de funcţie. Nu mai contează că acest tip de interogatoriu echivalează cu violarea în serie a intimităţii tuturor celor 8.800 de femei din poliţie Tot ce contează e faptul că ministrul Stroe ia „măsuri”, lumea la ţară vorbeşte de controale mari, frate, deşi efectele practice sunt nule. Parcă şi vezi cu ochii minţii unele „discuţii”. „Doamna Căpşună, tanti Mioara, completează odată formularul! Cum adică eşti femeie serioasă, lucrezi la registratură de pe vremea Miliţiei şi nu vrei să scrii prostii?! Scrie scurt dacă ai fost violată sau nu în 1983, chiar nu ne interesează că a fost soţul detaşat un an la Bumbeşti, ce dacă v-aţi împăcat la Congresul al XIII-lea!

Violul, pardon, ordinul şi chestionarul se execută, nu se discută”. În final, după aceste anchete costisit