Zilele acestea a apărut în dezbaterea publică din România o temă cu adevărat interesantă şi necesară pentru dezvoltarea ţării: finanţarea sistemului public şi privat de sănătate. În urma unei decizii anunţate de Ministrul Sănătaţii PNL, Eugen Nicolăescu, se pare că serviciile de sănătate din sistemul privat nu vor mai fi finanţate din banii CNAS. În contrapondere cu această măsură ministru promite creşterea fondurilor către spitalele publice cu 10%.

Ne întrebăm însă cum schimbă această decizie situaţia sistemului medical din România. În acest sens, ne propunem să realizăm o analiză detaliată şi comparată din care fiecare cititor poate să îşi tragă propriile concluzii.

Prima consecinţă a deciziei va fi mărirea costurilor serviciilor medicale oferite de instituţiile private, fie că vorbim de simple analize sau de operaţii mai complicate. Acest lucru va conduce automat la reducerea numărului de pacienţi care îşi permit aceste servicii, dispariţia cardurilor private de sănătate oferite de angajatori şi în final la posibile reduceri de posturi în sistemul privat.

A doua consecinţă, va fi reatribuirea unor sume importante către sistemul public. Creşterea promisă cu 10% a finanţărilor către sistemul public este una importantă şi poate schimba în bine sistemul medical public din România. Dilema care apare este în ce măsură aceste fonduri îşi vor putea regăsi utilitatea în cel mai scurt timp în practica medicală din sistemul public subfinanţat de prea mult timp. Pot aceste fonduri să permită o echilibrare între serviciile oferite de sistemul public şi de cel privat.

A treia consecinţă va fi readucerea pacienţilor din sistemul privat către cel public. Acest lucru va creşte solicitările de servicii medicale în sistemul public dar şi a fondurilor prin sistemul de co-plată. Practica medicală din România face ca în aceeaşi logică să crească din păcate şi „aten