O premieră absolută a avut loc în ultimele zile la Cinema Energetic Oltenia. Negocierea contractului colectiv de muncă şi favorurile pe care şi le atribuie liderii de sindicat au început să iese la iveală, dar şi să fie şterse.

Regizorul şi producătorul foarte cunoscut Marin Condescu a fost înlocuit la filmări cu un alt regizor şi producător în persoana lui Laurențiu Ciurel. Cel din urmă a demonstrat că nu degeaba este director general al mamutului energetic, fiind prima persoană din minerit şi energie care reuşeşte să-i pună, cât de cât, cu botul pe labe pe Marin Condescu şi pe slugile sale din sindicate. Rog a nu se lua în derâdere termenul „slugă” întrucât acestea beneficiază de statut de prinți de pe urma regelui Mărin. Ei, iată că Licuriciul Lignitului s-a întors la bază, noul rege, Ciurel, având sprijin în Guvernul României, FMI şi chiar alianța aflată la guvernare, interesul general fiind de eficientizare a Complexului Energetic Oltenia şi de a pregăti acest mamut pentru a face față într-un sistem concurențial pe piața energiei electrice.

În regia lui Ciurel, foarte mulți figuranți sunt trimişi în producție, la muncă, după ani şi ani petrecuți doar ca simpli actori fără a munci nici măcar pe sfert comparativ cu salariul încasat. În acelaşi timp, sindicatele fac tot posibilul să schimbe directori, să schimbe din funcții negociatorii, şi, dacă se poate, să-l schimbe pe Ciurel, care a îndrăznit să le ia împărăția şi să impună reguli noi. Din premieră face parte şi episodul în care administrația recucereşte complexul şi-l smulge din mâinile nesătule ale liderilor de sindicat îmbuibați în era slugoilor condescieni.

Încercările cum că Ciurel este interimar, că nu se poate negocia cu interimarii, sunt sortite eşecului. Un director general cu semnătură poate să reprezinte unitatea în totalitate până la momentul în care i se retrage sprijinul. Oricu