În 2013, guvernul nu va mai putea rostogoli la nesfârșit datoriile pe care le are de achitat catre producătorii de medicamente (îl obligă o directivă europeană). Așa că are disperată nevoie de bani. De unde și cum să facă rost de ei, o creștere bugetară suplimentară fiind imposibilă? Aceasta a fost, la început de an, cea mai importantă dilemă a lui Eugen Nicolaescu, ministrul liberal al sănătății.
Ar fi putut alege soluția justă și bărbătească. Creșterea cotei de asigurări de sănătate (în prezent, românii plătesc printre cele mai scăzute asigurări de sănătate din Europa – 10,7%) sau extinderea contribuției de sănătate la toți pensionarii în funcție de venit (mai puțin de jumătate dintre pensionari plătesc astăzi asigurare medicală, deși ei sunt cei mai frecvenți utilizatori ai serviciilor medicale). Dar adoptând această soluție, Eugen Nicolaescu și-ar fi sacrificat o bună parte din imaginea politică pe care și-a creat-o în ultimii ani, riscând să devină nepopular.
Așa că a decis să ne sacrifice pe noi.
Acea subțire clasă de mijloc din România, care muncește din greu pentru banii ei, nu profită de asistența socială a unui stat supraexpandat, își plătește dările la timp și dorește (naiv se pare) să trăiască într-o țară în care meritele sunt recompensate, nu penalizate. Dorește să poată naște, să-și trateze copiii și să se vindece de boli într-un spital curat și luminos, plătind desigur calitatea tratamentului oferit la valoarea sa reală. Căci este o clasă alcătuită din oameni care apreciază și respectă munca și inteligența, nu descurcăreala.
Eugen Nicolăescu a anunțat, într-o sâmbătă pe la prânz, ceea ce este cea mai importantă măsură luată de Ministerul Sănătății la începutul acestui an: „vom sista finanțarea din fondurile CNAS pentru unitățile spitalicești private, astfel încât toți banii publici (...) să meargă către spitalele publice“. @N_
