Analişti de anvergură, au afirmat că de va fi să se ridice această ţară, apoi acest lucru se va întâmpla numai pe seama bogăţiilor pământului. Erau vizate atât bogăţiile subsolului (sarea, cărbunele, petrolul, gazele, minereurile, etc), pădurile, apele, dar mai ales potenţialul productiv al pământului. Problema noastră, pentru că avem (cel puţin) una, nu este deloc nouă şi nu vizează poporul ci pe cei care l-au condus! De puţine ori comanda s-a adaptat capacităţii de înţelegere a celor mulţi şi, încă de şi mai puţine ori, putinţei de realizare. Sigur şi zicerea: cum e turcu’ aşa e şi pistolu’, într-o anumită interpretare nu ne avantajează. Principiul de bază al pedagogiei, spune însă că nu este de vină elevul care nu înţelege lecţia ci profesorul care nu ştie să o predea. Acest principiu cred că reflectă perfect relaţia între mandataţii politic şi prostimea electorală. Asta în cazul, şi mai grav, în care abuzurile şi furăciunile, pe fondul corupţiei, nu sunt conştient făcute. Când vrem să construim viitorul este bine să ne uităm şi-n urmă. Este corect să analizăm cauzele lucrurilor rele pentru a le înlătura în viitor, să indentificăm cauzele lucrurilor bune pentru a le moderniza şi dezvolta, adaptându-le la evoluţia şi nevoile societăţii. The National Geographic Magazine (ediţia SUA din aprilie1934) într-un amplu reportaj, extrem de corect şi frumos realizat despre România, scrie: “Ţăranii români sunt întotdeauna extrem de plăcuţi. Tot timpul politicoşi, veseli, muncesc mult deşi, deseori, ineficient. Muncesc mult în pădure şi pe câmpii, pe ogoare, dar într-o manieră primitivă, folosind uneltele strămoşilor lor”. În 1938 România a exportat peste 3 mil. tone grâu pe fondul unei crizei de cereale pe piaţa europeană, devenind… Grânarul Europei. În perioada respectivă producţia medie de grâu era de 700-800 kg/ha (Bulgaria obţinea 1400kg/ha), România ocupând, ca şi î