Vestea că un brăilean plăteşte mai mult pentru închirierea unui loc de parcare decât un bucureştean pare la fel de aberantă, în termeni strict economici, ca şi realitatea uimitoare că un kilogram de salam costă mai mult în România decât în ţări mult mai prospere, precum Franţa sau Italia. Cum ar veni, cu cât eşti mai prost plătit, cu atât ţi se impun preţuri mai mari!
E aberant sau nu? Logica spune că e, dar iată că lumea în care trăim nu mai ţine cont de micile detalii de bun simţ. Ba, dacă stăm să analizăm un pic, marii capitalişti locali, emanaţi din incestul tranziţiei româneşti cu vechea nomenclatură, manipulează atât de bizar cele mai elementare norme economice încât, oricât de mare le-ar fi profitul, lasă impresia că afacerile lor se îndreaptă spre faliment.
Să argumentăm!
Că brăilenii sunt mai prost plătiţi decât românii din multe alte oraşe este un adevăr incontestabil. Veniturile brăilenilor nu se pot compara nici pe departe cu cele ale bucureştenilor - că tot veni vorba despre tarifele percepute pentru locurile de parcare în cele două localităţi - dar nici cu ale constănţenilor sau ale gălăţenilor. Un minimal raţionament obiectiv arată că se întâmplă asta din cauza dezastrului economic din ultimii 20 de ani. S-au închis principalele fabrici, portul aproape că a murit, agricultura a degenerat, deci, în linii mari, oraşul pare condamnat la sărăcie, laolaltă cu majoritatea locuitorilor săi. Situaţia pare fără ieşire dar, totuşi, cine a ştiut să facă afaceri nu poate spune că nu s-a descurcat. Să luăm exemplul firmei "Concivia", copilul de suflet al lui Gheorghe Bunea Stancu, preşedintele Consiliului Judeţean Brăila. În ultimii ani, "Concivia" a cam prins tot ce se putea prinde în materie de contracte pe bani publici sau privaţi, în municipiu şi mai ales în judeţ. Reabilitare de şcoli şi grădiniţe, realizare de canalizări,