Pereții verzi reprezintă o soluție ecologică ingenioasă de utilizare a suprafețelor verticale și sporire a vegetației din orașe.
Acest gen de proiect poate fi realizat şi la exteriorul clădirilor, generând așa-numitele fațade verzi sau în spații interioare, pentru a crea grădini verticale. Am făcut această distincție de termeni pentru a fi ușor de urmărit exemplele detaliate pe parcursul articolului, deși în discuțiile uzuale se folosește cel mai des denumirea de “grădină verticală”, atât pentru tipul de interior cât și cel de exterior. Cea mai corectă descriere, însă, rămâne cea de perete verde, tradusă direct din engleză, unde această soluție poarta denumirea de green wall sau living wall - perete viu.
În majoritatea țărilor UE, precum și pe continentul american, astfel de intervenții sunt extrem de apreciate, datorită beneficiilor pe care le oferă. O fațadă verde poate să crească chiar și cu 10-15% valoarea imobiliară a unei construcții, în timp ce un local cu o grădină verticală atrage cu până la 30% mai mulți clienți. În România, astfel de proiecte sunt privite, deocamdată, cu un oarecare scepticism. Parțial, datorită prețului încă destul de piperat (pentru buzunarul de rând) dar și datorită unei atitudini gene-rale de indiferență față de pro-blemele ecologice și de mediu. Deși se vorbește mai peste tot despre dezvoltare durabilă, reducerea poluării și ecologie, fascinația autohtonă se menține pe moment în sfera tehno-logică, plasmele, consolele și gadget-urile de toate felurile, fiind oricând preferate în fața unui colț green.
Pe scurt, un astfel de perete presupune o cultură hidroponică de plante, cu dispunere verticală și cu un sistem propriu de irigații ce poate fi sau nu racordat la o sursă curentă de alimentare cu apă. Sună foarte fancy și destul de complicat. În realitate, este vorba doar despre un alt mod de creștere a plantelor, un
