În luna ianuarie a anului 1943,Sidney Poitier, pe atunci în vârstă de 15 ani, a plecat din Nassau către „pământul tuturor posibilităţilor”, Statele Unite, pentru a-şi face un rost în viaţă. Îşi dorea o viaţă mai bună pentru el şi pentru familia sa care trăia într-o sărăcie cruntă.
Deşi era numai un adolescent, Poitier a lucrat câteva luni în condiţii greu de imaginat şi a dormit pe unde apuca. În cele din urmă, a ajuns în Harlem. Pentru că nu-şi putea găsi o slujbă stabilă cu ajutorul căreia să se poată întreţină, Poitier a minţit în legătură cu vârsta sa şi s-a înrolat în Armata Americană. Avea numai 16 ani. Un an mai târziu, la vârsta de 17 ani, a fost lăsat la vatră.
Când banii câştigaţi în Armată s-au terminat, Poitier era gata să renunţe. Dorea să se întoarcă acasă, dar nu avea nici un ban. În disperare de cauză, adolescentul Poitier i-a scris o scrisoare preşedintelui Roosevelt.
Spre fericirea lui Poitier, acesta nu a primit niciodată un răspuns. La scurt timp după ce a redactat respectiva scrisoare, s-a alăturat Teatrului Negrilor Americani şi a impresionat lumea cu talentul său actoricesc.
La 18 ani după ce i-a scris preşedintelui Roosevelt , Sidney Poitier a devenit prima persoană de culoare care a câştigat un premiu Oscar la categoria „Cel mai bun actor”, pentru rolul lui Homer Smith în filmul „Lilies în the field”.
Acesta este scrisoarea pe care i-a adresat-o preşedintelui Roosevelt:
"Domnule preşedinte Roosevelt,
Numele meu este Sidney Poitier şi trăiesc în Statele Unite, în New York. Sunt originar din Bahamas. Vreau să mă întorc în Bahamas , dar nu am banii necesari. Aş dori să-mi împrumutaţi 100 de dolari. O să trimit toată suma înapoi, odată ce voi ajunge în Bahamas. Mi-e dor de mama şi tatăl meu, mi-e dor de fraţii şi surorile mele şi mi-
