Când ne amintim cum eram noi în urmă cu ceva vreme, aproape că nu ne recunoaştem: ştim cât de mult ni s-au schimbat gusturile şi personalitatea de-a lungul anilor, dar, când privim spre viitor, ne aşteptăm să rămânem la fel.

O echipă de psihologi a numit acest fenomen „sfârşitul iluziei istoriei“, pentru a descrie modul în care avem tendinţa de „a subestima schimbările din viitor“. Potrivit studiului lor, care a implicat mai mult de 19.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 68 de ani, iluzia persistă din adolescenţă până la bătrâneţe, scrie „The New York Times“.

Potrivit cercetătorilor, avem tendinţa de a recunoaşte că preferinţele şi personalităţile ni s-au schimbat, dar nu reuşim să înţelegem că se vor modifica şi în viitor.

„Oamenii de vârstă mijlocie îşi amintesc amuzaţi, dar şi cu o oarecare mâhnire, cum erau ei în trecut. Ceea ce pare că nu o să înţelegem niciodată este că şi pe viitor vom privi înapoi şi vom crede acelaşi lucru despre noi. La fiecare etapă din viaţa noastră credem că vom zâmbi pentru ultima dată şi de fiecare dată ne înşelăm“, spune Daniel Gilbert, psiholog la Harvard şi unul dintre autorii studiului.

Participanţii au fost întrebaţi despre trăsăturile de personalitate şi despre preferinţele (în ceea ce priveşte mâncarea, vacanţele, hobby-urile şi formaţiile) din trecut şi din prezent şi apoi au fost puşi să facă previziuni pentru viitor. Deloc surpinzător, cei tineri au trecut prin mai multe schimbări în ultimul deceniu, decât oamenii mai în vârstă.

Puşi să estimeze ce trăsături de personalitate şi ce gusturi vor avea peste 10 ani, oamenii de toate vârstele au subestimat modificările care ar putea apărea în viitor.

„Să credem că am ajuns în vârful evoluţiei noastre personale ne face să ne simţim bine. Expresia «Mi-aş dori să fi ştiut atunci ce ştiu acum» ne poate da sentimentul satisfacţiei şi al înţ