Perioada de reculegere de 40 de zile, care trebuie să se scurgă între decesul Arhiepiscopului Buzăului şi Vrancei, Înalt Prea Sfinţitul Epifanie Norocel, şi momentul desemnării oficiale a succesorului său, agită nu doar lumea clericală din cele două judeţe ale Eparhiei, ci şi pe cea politică.
Acesta pentru că fiecare dintre şefii partidelor de pe scena locală speră ca pe scaunul rămas vacant în urma trecerii la cele veşnice ale ÎPS Epifanie să fie adus un Ierarh care să accepte să intre în jocul uneia sau alteia dintre formaţiunile cu un cuvât de spus în jocul politic.
Aceasta în timp ce “talpa Arhiepiscopiei” – mai precis preoţii de mir, care poartă grija zilei de mâine în ceea ce priveşte, după caz, supravieţuirea financiară ori bunăstarea parohiilor în care-şi desfăşoară activitatea – văd numirea unui nou Arhiepiscop, în primul rând, drept o problemă de natură economică şi mai puţin canonică. Mai precis, există pericolul real ca noul păstor al Eparhiei Buzăului şi Vrancei să nu fie atât de strâns la pungă în ceea ce priveşte contribuţia la vistieria Patriarhiei – aşa cum a fost ÎPS Epifanie, cel puţin în ultima perioadă de timp – şi să-i oblige să cotizeze peste puterile lor la Bucureşti, în detrimentul bunăstării personale şi al parohiei. Iar numele cel mai vehiculat pentru a fi întronizat la conducerea Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, Prea-Sfinţitul Ciprian Câmpineanul, unul dintre cei patru Vicari Patriarhali, corespunde întru totul acestui profil.
De partea cealaltă, politicienii visează către un ierarh mult mai dependent politic decât a fost ÎPS Epifanie, tot în ultima parte a vieţii sale, când s-a dovedit un veritabil maestru al baletului politic. Singura simpatie politică a defunctului Ierarh al Eparhiei Buzăului şi Vrancei, pe care acesta nu s-a sfiit să o arate public cel puţin în primul deceniu de după decembrie 1989, a fost ce
