- Social - nr. 9 / 15 Ianuarie, 2013 Pe dirijorul spaniol Alfonso Saura l-am cunoscut zilele trecute, cand a dirijat cele doua concerte extraordinare de Anul Nou. Cu acest prilej, dirijorul a avut amabilitatea sa acorde subsemnatului un interviu. – Pentru ca cititorii cotidianului "Cuvantul liber” si melomanii targumureseni sa va cunoasca mai bine, va rog, maestre, sa va faceti o scurta prezentare. – Cu Romania am o foarte buna relatie pentru ca, in primul rand, cu toate ca am studiat in Spania si Italia, aici m-am format ca dirijor. Profesorul meu adevarat a fost maestrul Constantin Bugeanu, considerat pentru mine al doilea tata. Lectiile cu maestrul Constantin Bugeanu n-au fost numai de dirijat, ci si despre muzica, dar si lectii de viata. – Cum ati ajuns elevul maestrului Constantin Bugeanu? – Primele concerte le-am dirijat in Romania dupa Revolutie, la Iasi, iar directorul filarmonicii mi-a vorbit despre Constantin Bugeanu care a fost si profesorul lui Cristian Mandeal. Atunci m-am interesat in dorinta cunoasterii lui, desi cineva mi-a spus ca maestrul nu accepta pe oricine. Eu am avut noroc pentru ca m-a inteles, iar relatia noastra a dainuit pana la moarte. – Ati dirijat multe filarmonici din lume si din Romania. Unde v-ati simtit cel mai bine? – Este dificil de spus, pentru ca fiecare tara are orchestre diferite, unele mai bune, altele mai putin bune. M-am simtit bine in Italia, iar din punct de vedere strict profesional, imi plac mult orchestrele asiatice, pentru ca sunt foarte disciplinate. – Pentru ca ati dirijat in Romania, in ce masura romanii sunt disciplinati? – In general, orchestrele din Europa, in afara de cea din Germania care este disciplinata, dar foarte plictisitoare (Anglia la fel), orchestrele europene nu sunt asa de disciplinate, in special cele latine. Putem considera Romania tara latina si, din cand in cand, am reusit sa le discipli