Cine sunt câştigătorii crizei? Cine a câştigat Marea Recesiune? Iată două întrebări foarte bune puse de FP România. Răspunsurile FP: Ultra-bogaţii; McDonald’s; Aceste şapte ţări (Polonia, Indonezia, Coreea de Sud etc.); Hollywood; Capitalismul; Nouriel Roubini; Contestatarii încălzirii globale; Învăţământul superior; Extremiştii; Decliniştii; Avarii, pesimiştii şi rulotele cu mâncare. Răspunsurile FP România: Secesioniştii; Echilibrul, dezbaterea şi eficienţa; FMI şi BM, UE şi SUA; Gândirea critică; Integrarea UE, China şi Rusia; Capitalul, Statul, China; Reformismul; CEC, Dacia, cupoanele, energia verde, angajatorii şi exportatorii în Est. Cu siguranţă, sunt mulţi alţi câştigători, văzuţi şi nevăzuţi, ai ceea ce ne-am obişnuit, extrem de suspect, să-i spunem „criză”. În ciuda „marii recesiuni” vânzările de armament cresc. La fel, cresc vânzările – şi implicit profiturile producătorilor – de medicamente, a produselor de lux, a băuturilor alcoolice, a produselor alimentare, turismul de lux, turismul în general. Nemaivorbind de sistemul bancar & financiar. Aşadar, depinde ce înţelegem prin „criză”. „Criză” pentru cine? Biserica vorbeşte despre „criza morală”. Socialiştii atacă problema sărăcirii accentuate a unei mari mase a populaţiei. Elitiştii condamnă „manelizarea” culturii, şi aşa – numita „cultură de masă”. „Cultura elitelor”, sub imperiul mass-media, devine una de nişă. Prosperă „cultura media”. De pildă. Cresc vânzările de telefoane mobile, tablete şi alte de acest gen. Din perspectiva „vânzărilor” sunt foarte mulţi câştigători ai crizei. Cine pierde totuşi? „Material” sunt destui perdanţi. Dar „spiritual”? Întrebări şi întrebări. Crize & crize. Articolul de faţă nu şi-a propus să găsească răspunsuri infailibile, definitive. E un îndemn la îndoială, la interogaţie în faţa şuvoaielor dinaintea noastră: informaţionale, existenţiale, propagandistice ş.a. @N_P