Se cam îngroaşă gluma cu aşa-zisele afinităţi... elective „transparente” şi corecte de la Consiliul Superior al Magistraturii. Atât de... transparente, încât au stârnit revolta a peste 600 de judecători şi procurori din toată ţara. De unde, pe 4 ianuarie a.c. (când au avut loc faimoasele mişculaţii pentru reuşita rocadei Ghica - Hăineală), lucrurile şi lucrăturile girate de dl Băsescu, în chip de arbitru candid şi imaculat al transparenţei procedurii alegerii noii (de fapt vechii) conduceri (la CSM), păreau ca şi aranjate, iată, avem acum proteste, acuzaţii în masă ale magistraţilor, cerând tot mai insistent şi fără teamă, nu numai demisia doamnei Hăineală, dar şi pe a celorlalţi membri ai CSM.
Dacă dl preşedinte Băsescu, apărut nu întâmplător în prezidiul acelei adunări, ar fi avut dramul de cumpătare şi înţelepciune să se păstreze doar în rolul de martor olimpian la procedura de alegeri, ca garant, vorba ceea, al independenţei justiţiei, poate că lucrurile nu ar fi luat o aşa neaşteptată întorsătură. Numai că, jucător cum a fost şi e, n-a avut nici de această dată astâmpăr. S-a înfoiat în stilu-i carateristic, scoţând Constituţia (pe care o tot flutură mereu) din buzunar şi citind şi interpretând în manieră personală paragrafele din care să reiasă (apud Băsescu) cum şi cine desemnează şefii Parchetului General şi ai DNA. Domnia sa a mai dat indicaţii preţioase cum trebuie apărată de intruziunile politicului, independenţa CSM, ICCJ, ANI, a structurilor de conducere din Ministerul Public şi cum ar trebui închisă gura trusturilor de presă care critică aceste instituţii. Chestia asta, cu independenţa CSM, CCR şi a Parchetului, organisme încă arondate politic Cotrocenilor, a început să-i deranjeze chiar şi pe judecători şi procurori. Mai ales pe aceia care au coloană vertebrală şi care simt presiuni şi orientări dubioase, venite de sus, pentru instrumen