Comiţi câteva erori în comentariul tău, altfel de bun simţ. Altele aparţin comentatorilor articolului tău (deşi m-am cam săturat şi de cele ale unor jurnalişti “specializaţi” în domeniu care bat voios câmpii, fără a avea rabdarea de a citi legea).

1. Reprezentanţii societăţii civile în CSM nu au niciun drept de decizie asupra carierei magistraţilor. Doar secţiile pot decide acest lucru, la care se participă ministrul, în ambele (de obicei nu participă, dacă nu este vorba de şefii DNA, DIICOT, sau PICCJ), procurorul şef al PICCJ, la Secţia pentru Procurori, şi preşedintele Înaltei Curţi la cea pentru judecători.

2. În cazurile enumerate mai sus chiar nu are importanţă cine este preşedintele CSM. Are doar un vot şi doar în secţia de unde provine. De pildă, judecătorul Aron nu are nici un cuvânt de spus în avizul (consultativ, ultimul cuvânt îi aparţine preşedintelui României) dat candidaturilor la şefia DNA sau Parchetului Înaltei Curţi, indiferent dacă ar fi sau nu preşedintele CSM. În oglindă, procurorul Hăineală nu are nici o treabă cu numirea preşedintelui Înaltei Curţi. Aşa prevede legea, ce să-i faci (303, 304, 317/ 2004)?

3. „Veţi vedea nişte dosare care vor fi instrumentate în viitorul apropiat în România”, ne spune domnul Dănileţ, pe care îl citezi. Asta e una din multiplele aflări în treabă ale judecătorului admirat de Dvs. Evident că vom vedea, însă fie magistratul respectiv vorbeşte despre dosare aflate pe rolul instanţelor, la care oricine are acces, fie de cele instrumentate de parchete, caz în care blufează.

4. Conflictul actual din CSM este o banală luptă pentru influenţă şi putere între membrii Consiliului. Până în 2010, vechiul CSM funcţiona ca o gaşcă (cu o excepţie, printre membrii aleşi). Mulţi dintre cei de acum au ajuns însă doar tâmpiţi de orgolii, aşa că se războiesc pe jucării…

5. Programul Băncii Mondiale privind