- Cultural - nr. 9 / 15 Ianuarie, 2013 O INTAMPLARE: Se povesteste cum ca Dumnezeu si Sfantul Petre, cutreierand satele Moldovei de Sus, intr-una dintre noptile lungi de iarna, obositi precum erau de atata drum lung si anevoios, s-au oprit in pragul unei case ce parea a fi a unor oameni instariti. Si-au batut cu toiagul in poarta in latratul cainilor de paza. Stapanul casei intreaba: "Cine-i acolooo…?”! "Oameni buni!”, raspund drumetii. "De-i asa, precum spuneti, atunci intrati. Cainii nu va vor face niciun rau”. Gazdele ii poftesc la masa, dupa care le astern patul unei bine-meritate odihne. In dimineata zilei urmatoare, pranzesc impreuna cu stapanii casei, iar la plecare cei doi soti le pun cate ceva merinde intr-o traistuta. Pe drum, Sfantu Petre il roaga pe Dumnezeu sa-i vredniceasca cu ceva placut pe cei care i-au gazduit cu atata bunatate si omenie. "Dar ce sa le daruiesc? N-ai vazut ca aveau de toate cele de trebuinta!”, zice Dumnezeu. "Da-le Doamne ceva de Suflet. Sa se bucure”, zice Petre…Peste nici un an, in acea casa avea sa se nasca un baietel tare frumusel. Parintii punandu-i numele de Mihai Eminescu! (O improvizatie dupa un text scris de prozatorul Geo Bogza). S-a nimerit ca ziua de nastere a unui mare poet al neamului romanesc sa cada in zorii diminetii celei de-a doua duminici a lunii ianuarie, din anul 1850. Iar baietelul ivit in casa numeroasei familii a caminarului Gheorghe Eminovici si a sotiei sale, Raluca, sa fie tare chipes. Avand ochii adanci si negri. Iar parul castaniu si carliontat. Astfel ca parintii, ca si preotul ortodox care l-a botezat i-au daruit un frumos si melodios nume. Acela de Mihai. Insa nimeni n-ar fi banuit ca bunul Dumnezeu il va inzestra pe acel baietel cu atat de multe si cinstite daruri. Dovedite, de timpuriu, atat prin rodnicia mintii si inteligentei sale sclipitoare, transpuse in slova scrisului sau frumos caligrafiat