David Cameron se va confrunta cu una dintre cele mai mari încercări de când este prim-ministru, pe 22 ianuarie, când va susţine un discurs important cu privire la viitorul Marii Britanii în Uniunea Europeană. Avertismente cu privire la ceea ce se va întâmpla dacă îndrăzneşte să sugereze că Marea Britanie ar trebui să îşi renegocieze rolul în cadrul UE au venit foarte repede. Realitatea este că Uniunea Europeană e în schimbare: ţările din zona euro s-au angajat în procesul de uniune fiscală şi politică. Marea Britanie nu este parte a acestui proces, astfel că trebuie să ne revizuim relaţia cu zona euro. Toate naţiunile care au ales să nu facă parte din zona euro, inclusiv Danemarca şi Suedia, se confruntă cu aceeaşi provocare. Proiectul european a fost oferit poporului britanic cu aproape 40 de ani în urmă, ultima dată când electoratului i-a fost dată şansa de a-şi exprima opinia cu privire la acest luru. Nu este nicio îndoială că s-a transformat într-o încercare de a obţine un control european centralizat asupra multor aspecte ale vieţii politice şi sociale, care nu au legătură cu comerţul liber. Mai multe persoane din comunitatea britanică de afaceri susţin că angajamentul total faţă de UE este esenţial pentru succesul economiei noastre, deoarece creează un mediu de tranzacţionare stabil şi de certitudine cu privire la viitor, condiţii care încurajează companiile străine să investească în Marea Britanie. Pro-europenii au folosit un argument similar atunci când Tony Blair şi Gordon Brown analizau posibilitatea de a introduce moneda unică. Atunci s-a afirmat că, dacă nu am introduce euro, ne-am pierde, practic, toate investiţiile străine, care s-ar aduna doar în ţările din zona euro. În realitate, s-a întâmplat exact invers: Marea Britanie a atras investiţii străine mult mai mult decât ţările din zona euro. Prin urmare, prim-ministrul trebuie să fie îndrăzneţ în di