Dumitru Dragomir încearcă să cadențeze prin fotbal cu aceeași călcătură de cizmă tânără care-i îngrășa cânva fudulia. Dar gradele nu mai sunt ce-au fost odată, complicitățile gășcare și-au mai pierdut vigoarea, iar șmecheria nereciclată la timp devine tot mai ancrasată. Și dacă în astfel de condiții nu ești capabil să te poziționezi în relație corectă cu realitatea, dacă nu ai înțelepciunea să te retragi discret și onorabil în cârjele tale, te împodobești cu un ridicol ireproșabil. Fudulia stârnește reacții tot mai dure în timp ce calitățile de încasator devin tot mai șubrede.

La finalul anului trecut, atunci când tot mai multe cluburi solicitau să nu se mai joace încă o etapă a returului, a apărut zvonul că doar cei din federație să încăpățânează să impună programul dinainte stabilit. Propagandiștii din presă care acționau într-o notorie complicitate cu președintele ligii au trecut la treabă. Unul dintre aceștia, mai fanatic în apucătură, a lansat un atac furibund la adresa lui Victor Pițurcă. Zicea umflatul furiei oarbe și bine stipendiate că selecționerul ar fi cel care, obtuz și dictatorial, impune programul competițiilor interne. Că selecționerul acționează discreționar, sprijinit fiind de Mircea Sandu. Minciuna a fost repede demontată, tocmai dinspre federație venind decizia întreruperii competiției. În urma dezvăluirilor incendiare și mincinoase în același timp rămâneau însă niște întrebări. Cine și de ce a pus la cale acea propagandă derutantă. Răspunsurile, intuite de altfel încă de atunci de către cei care știu să descifreze relațiile din fotbalul nostru, au fost confirmate ulterior de alte  ieșiri în decor ale împricinațiilor.

Dumitru Dragomir, încercând să deconteze prin merite prezența sa în fruntea LPF, tot declara cu emfază că avem un campionat puternic rău de tot. Al dracului de puternic. Lua el în calcul parcursul meritori