15 ianuarie. Intru pe Google. Aflu că 15.01 este a 15-a zi a calendarului gregorian. În 1850 se naşte Eminescu. În 1894, Ecaterina Teodoroiu; în 1919, Boris Cazacu; în 1937, Valeriu Cristea... Ultimele două naşteri de pe Wiki sunt: 1975, Florentin Petre, fotbalist şi 1977, Daciana Sârbu, politician.
Mi-ar fi plăcut să am autograful lui Eminescu, să-l prind la o promenadă în Cişmigiu, la un spectacol sau o conferinţă, la o masă de cafenea, într-o redacţie, la Iaşi sau la Berlin. Aş fi stat la o coadă lungă şi aş fi aşteptat răbdător... Dar atunci nu aş fi ştiu cine e şi probabil că nu aş fi avut nici un motiv să fac acest gest. Nu era celebru. Nu pentru unul ca mine. Aş fi fost un simplu trecător atunci când cortegiul s-a îndreptat spre cimitir, un curios sau poate un cititor anonim al volumului Poezii... Dacă atunci aş fi citit poezii... Cine ştie?
Habar n-am dacă în secolul XIX cititorii stăteau la coadă la autografe atunci când cumpărau romanele la modă. Nu cred că I. M. Bujoreanu a avut parte de lansări de carte atunci când Mistere din Bucureşti a apărut în prima sa ediţie din 1862. Apoi a fost uitat... Până anul trecut când a apărut o nouă ediţie. Dar nu am autograful lui Bujoreanu. Aş fi vrut să fie la colecţie, doar e primul roman de suspans din România.
Din 2011, ziua de 15 ianuarie se sărbătoreşte ca Ziua culturii naţionale. Se organizează expoziţii, simpozioane şi gale. Cu fast şi eleganţă. Se dau premii şi se socializează la recepţii. Nu am auzit de nici o lansare de carte. Obsesiv, aş fi vrut autografe...
Aş fi vrut ca pe 15 ianuarie 2013 să stau la zece cozi pentru autografele scriitorilor români în viaţă. Aş fi vrut să cad din picioare după ore de aşteptat la cozi. Aş fi vrut să-mi completez colecţia de semnături, mica mea colecţie, cu o duzină de cărţi noi. Mi-aş fi dorit să strâng mâini, să adun zâmbete, ocheade, să mă înghiontes
