Trei comentarii la articolul meu “Argumente in deriva (1)” m-au facut sa-mi dau seama de faptul ca este inca necesar sa continuam sa ne punem intrebari cu privire la modul cum educatia ne poate transforma pe fiecare dintre noi .
Numai distingand intre diferitele dimensiuni ale acestor transformari, individuala, sociala, politica, etc., ne vom lamuri asupra mecanismelor prin care omul poate fi “controlat” politic prin educatie. Vom ajunge astfel sa intelegem de ce educatia este unul din instrumentele importante a ceea ce specialistii numesc “soft power”.
Prin educatie, cei care au puterea, la nivel national, regional, mondial chiar, isi construiesc in mod indirect, dar cu impact important pe termen mediu si lung, capacitatea de atractie fata de un anumit model cultural, ideologic, institutional, etc. Asta inseamna ca ii determina pe cei multi sa se inscrie, de buna voie, intr-un cadru anume care dispune de resurse culturale, ideologice, institutionale specifice.
In continuare, va las sa descoperiti sau sa recititi cele trei comentarii care stau la baza acestor reflectii nu inainte insa de a le multumi autorilor acestora pentru contributiile lor.
F. Ionccioaia – 14/01/2013 la 13:40
“Stimata Doamna,
Discutia este foarte complicata si va felicit pentru curaj.
Cred ca in principiu aveti dreptate. Problema este ca. 1, nu avem criterii absolute pentru a evalua un sistem sau altul; 2.ceea ce dl. Cartarescu intelege prin sistem de invatamint este diferit de ce intelegeti dumneavoastra.
Sistemul comunist de invatamint era unul integrat, in sensul ca forma un ansamnblu relativ coerent, de la cresa sau gradinita pina la educatia politica din fabrica. Acest sistem era parte a statului comunist si este greu sa-l separi de acesta. Cred ca sub anumite aspecte era mai performant. Marea sa problema era ca forma un anume tip de indivizi,
