In memoria generatiei de confrati mai mari, cea a lui Mihu Dragomir, Dimitrie Stelaru, Neculai Tautu, George Dan,Tudor Musatescu, Geo Dumitrescu, Radu Boureanu, Ghita Dinu, Lucian Grigoresccu, Ion Vlad, Spiru Chintila, Petru Dumitriu, Gellu Naum, Laurentiu Fulga, Sasa Pana, Radu Tudoran, Alexandru Balaci, Mati Aslan,Eugen Schileru, Nicolae Margeanu, Nicolae Crisan, Nicolae Jianu, Mircea Marc, de la care am apucat sa invat ceva din lupta cu poncifele vremii.

Asa se configura structura de dictatura marxist-stalinista asupra constiintelor artistice in primele sale forme birocratice: Cu critici de specialitate ca functionari nu prea inalti, dar destul de stapani pe domeniul pe care li se delegau functiile celor mai mari si mai nepriceputi, spre a fi niste mici dictatori care te puteau si inalta si cobori, politia de palat bolsevic veghind la puritatea ideologica a literaturii ori altor arte. Pentru ca, veghetori ideologici erau mai multi si, apoi, au devenit tot mai multi, exercitand asupra noastra actul critic din diverse directii. Erau cei din conducerile si sectiile de specialitate ale marilor cotidiane care, deseori nici macar nu semnau cu numele lor, ci exista un pseudonim (La „Scanteia” intr-o vreme: M.Costea) care nu ierta niciodata, exercitand taieri in carne vie prin texte la care contribuiau mai multi politruci si critici literari care, astfel, controlandu-ne pe noi, se controlau si unul pe altul si nici nu se compromiteau afisand sub semnatura personala taioase si schematice concluzii ideologice. Tot asa, din critici (mai mult sau mai putin) literari, universitari pe puncte de pe la catedre, dar si reprezentanti ai oamenilor muncii, adica veleitari cenaclisti de pe la sindicate, se faceau, sub conducerea unui politruc cu functie (sef sau adjunct de sef de sectie la CC) „brigazi de partid” care analizau rezultatele editoriale, ale unor reviste sau al