Jurnalul lui Charles de Gaulle (general francez cu nume de piaţă)
12 ianuarie 2013 – Înţeleg că forţele armate franceze au întîmpinat o rezistenţă aprigă pe frontul operaţional din Mali şi Somalia, fiind prinse total nepregătite de insurgenţii islamişti. Nu m-ar mira să capituleze ca de obicei. Dacă Parisul nu s-ar află oricum de cîteva decenii sub ocupaţie africană, m-aş teme că ne confruntăm cu pericolul unei invazii, ca data trecută. Pentru orice eventualitate, am pregătit un guvern în exil, la Londra. Păcat că nimeni n-a mai reuşit să-l trezească pe Churchill.
15 ianuarie 2013 – Înţeleg că insurgenţii africani i-au atacat pe bravii noştri soldaţi francezi cu un batalion de vînzători de brelocuri cu Turnul Eiffel, o escadrilă de vînzători de genţi de firmă false şi un detaşament de fotbalişti de la Paris Saint-Germain. Practic, n-am avut nici o şansă.
18 ianuarie 2013 – Mi-ar plăcea să văd o defilare frumoasă de forţe, ca pe vremuri, pe sub Arcul de Triumf. Infanterie, tancuri, transportoare blindate. Da’ ce? Mai poţi să faci ceva sub Arcul de Triumf? Dacă încerci să treci cu tancul pe acolo, sigur calci 20-30 de mirese şi îţi sare toată lumea în cap.
Jurnalul lui Ahmed Debresel (insurgent din Mali)
12 ianuarie – Nu înţeleg de ce comunitatea internaţională consideră că în Mali e război civil. Nu e ca şi cum rebelii islamişti ar fi demarat în Parlament procedurile de suspendare a preşedintelui, urmând a organiza un referendum perfect constituţional pe această temă.
14 ianuarie – Dragă jurnalule, îţi spun cât se poate de sincer că nu ştiu ce să cred despre intervenţia armată a Franţei. Pe de o parte, francezii ne-au ameninţat că ne zdrobesc insurgenţa. Pe de altă parte, ne-au rugat ca pe câmpul de luptă să nu tragem la nivelul feţei, că s-au dat cu cremă din aia scumpă cu efect hidratant şi n-au chef să arate ca naiba
