Sub freamatul tainic al frunzisului se ridica o casa modesta de tara, nu lipsita insa de o anume eleganta. Doua ferestre mari incadreaza un pridvor inalt, pe care se poate ajunge urcand vreo sapte trepte de lemn. Acoperisul tindei este sustinut de doua coloane zvelte de lemn.
In ograda fostului conac zidit de Gheorghe Eminovici in Ipotesti, sat asezat intr-o vale inchisa de dealuri candva impadurite, pare ca timpul s-a oprit. Pare ca toate sunt la locul lor, ca pe vremea cand Mihai Eminescu isi petrecea copilaria aici, pana a fi trimis la Cernauti si de atunci incolo, doar pe timpul vacantelor.
Acum, intr-o parte laterala a cladirii, la cativa metri de aceasta, unde pe la mijlocul veacului al XIX-lea caminarul Eminovici, ca orice gospodar de tara, ridicase soproane si hambare, indaratul carora se infatisa o livada si cativa butuci de vie, s-a amenajat un mic teatru de vara.
Casa memoriala a familiei Eminovici a fost reconstruita in 1979, pe temelia vechii case disparute in anul 1924, dupa documente originale.
In anul 1850 familia Eminovici cumpara mosia Ipotestilor, pe care va construi o casa cu toate acareturile ce pot intregi o gospodarie de oameni instariti.
Interiorul a fost recreat cu fidelitate in incercarea de a fi surprinsa conditia micilor boieri de la jumatatea secolului al XIX-lea, a caror existenta este marcata de un amestec de modernism cu puternice accente trditionalist-rurale.
Cele trei camere ale casei infatiseaza salonul familiei, biroul tatalui lui Eminescu si dormitorul mamei si surorilor poetului.
In odaia de lucru si de meditatie a lui Gheorghe Eminovici domneste linistea ca pe vremea cand, in dosul biroului, in serile cand viscolul vuia pe la ferestre, caminarul se tainuia spre a-si face socoteli ori a frunzari prin cronici.
Intr-un colt al incaperii,
