- Editorial - nr. 9 / 15 Ianuarie, 2013 Eram foarte tineri, Doamne, si visam frumos! Ajuns, printr-o repartitie guvernamentala, in urma meritelor reale si a mediei generale din cei cinci ani ai Filologiei Universitatii clujene, pe care eu o numesc mereu Heidelbergul Ardealului, tocmai in orasul in care am absolvit Liceul "Alexandru Papiu Ilarian”, intamplarea facea sa ma aflu doar "peste drum”, cum se spune, de renumitul liceu, cu o invidiata carte de vizita, la Institutul Pedagogic de 3 ani, azi Universitatea "Petru Maior”. Cinci ani m-am pregatit, la Universitatea de pe Somes, sa devin profesor in satucul meu, Idicelul nasterii mele, sa-mi razbun, ca fiu de taran, inaintemergatorii mei, majoritatea nestiutori de carte, analfabeti si semianalfabeti, mandri si curati truditori ai ogorului, cu pamantul obarsiilor intrat in palmele crapate de atata munca si hartuiti de atatea umilinte abatute asupra lor. Acesta a fost visul meu. Numai ca intamplarile vietii sunt cu totul altele, care nu tin cont de hotararile, de ambitiile si de calculele noastre. Asa ca am intrat in fata Comisiei guvernamentale repartizarile se faceau, in acel an 1963, la Cluj - cu o hotarare luata, insa, pana la urma, am iesit cu repartitia in invatamantul superior. Formam in acei ani, si in cei care au urmat, acea "tanara garda” de la IP-3, din care mai faceau parte: Serafim Duicu, Alexandru Tosa, Ioan Nicola, Vasile Dobrescu, Aurel Galea, Mihai Monoranu, Ion Ilie Milesan, Sanda Odae, Losonczi Iuliu, Firisceac, Elena Damian, Silvia Sin, Mihai Rogosca, Ioan Cont, Melinte Serban, si locuiam la Caminul studentesc, impreuna cu cei carora le impartaseam din cunostintele noastre. Acolo venea, in timpul saptamanii, si marele compozitor Tudor Jarda, cel cu care, in orele unor seri, dupa incheierea cursurilor, formam corul de la "Tulipan”, un mic bar situat pe terasa de pe Bulevardul 1 Mai de atunci, si ca