În cartea „Antidotul: Fericirea pentru persoanele care nu suportă gândirea pozitivă“, jurnalistul de origine britanică Oliver Burkeman a analizat conceptul atitudinii optimiste şi s-a întrebat cât de eficient este acest curent.

Iată câteva dintre concluziile sale:

1. Efortul de a atinge fericirea este tocmai acel lucru care ne face nefericiţi.

2. Vizualizarea obiectivelor propuse nu pare să ne ajute să le atingem.

3. Cercetările spun despre cărţile de auto-motivare că nu ajută deloc. Iar acei guru care fac anumite afirmaţii pentru auto-motivare nu sunt susţinuţi de cercetări de renume. De fapt, cele mai „fericite“ ţări nu sunt cele în care astfel de cărţi se vând cel mai bine.

4. De cele mai multe ori, eforturile noastre constante de a elimina şi de a evita negativismul, starea de insecuritate, de incertitudine, de eşec sau de tristeţe, este cauza pentru care nu ne simţim în siguranţă, dar suntem anxioşi, nesiguri sau nefericiţi.

5. Calea autentică spre fericire necesită contemplarea la problemele din viaţă, precum şi o examinare şi o acceptare a misterelor profunde şi a incertitudinilor din viaţă.

6. Afirmaţiile pe care trebuie să ţi le spui, cum ar fi „Sunt o persoană minunată“ sau „În fiecare zi, în orice fel, devin din ce în ce mai bun“ nu sunt simple exerciţii. Dimpotrivă, cercetările au arătat că aceste afirmaţii pot duce la o stimă de sine mai scăzută şi a te simţi mai puţin amabil.

7. Revărsarea sentimentului de furie nu ne scapă de ea.

8. Persoanele suferinde, care depun eforturi pentru a evita amărăciunea trec prin cea mai lungă perioadă de recuperare după pierderea suferită.

9. În general, această obsesie privind gândirea pozitivă şi motivaţională îi face pe oameni să se simtă şi mai rău, mai puţin motivaţi şi mai puţin productivi.

10. În SUA, mesajul că „toate lucrurile sunt posibile printr